marți, 30 noiembrie 2010

Scrisoarea disperării unui fost ofiţer al Armatei Române


Maior (r) Ion Vlad

Maior (r) Ion Vlad

Ion Vlad, maior (r), a partiicpat la trei misiuni internaţionale de menţinere a păcii şi a fost chiar pe punctul de a-şi pierde viaţa. Veniturile lui s-au redus considerabil şi ne-a trimis o scrisoare deschisă despre modul cum este tratat de stat:

Armata ca instituţie de bază a statului a fost privita întotdeauna cu respect şi consideraţie, constituind templul credibilităţii poporului român, înainte de 1989. M-am născut într-o familie de oameni simpli, harnici, cu frică de Dumnezeu iar una din primele mele amintiri este aceea a tatălui meu, fost subofiţer MApN, salutând, la o ceremonie militară, in poziţie de drepţi lângă tancul pe care mulţi ani din viaţă la condus şi la îngrijit prin poligoanele patriei, departe de casă, de familie, de copilul său drag. Când îmi întrebam mama „unde este tati?”, aceasta mă strângea în braţe cu duioşie şi îmi spunea că este departe, că se pregăteşte pentru a apăra ţara şi să nu-mi fac griji, că se va întoarce… Şi Doamne, cât de fericit eram când se întorcea şi când stând cu capul pe umerii săi, ascultam înmărmurit de uimire şi admiraţie poveştile sale despre tancuri, despre mitraliere şi ţinte, despre inamic şi grenade, despre o lume de basm, lumea copilăriei mele… niciodată nu m-am întrebat atunci de ce tata avea mâinile crăpate de ger şi bătături de la cazmaua cu care săpa adăpostul tancului, faţa arsă de soare, buzele crăpate şi o oboseală îngrozitoare săpată în ridurile apărute prea devreme pe faţa sa de apărător al patriei. Îl vedeam rar pe tatăl meu, cea mai mare parte a timpului fiind detaşat fie în poligoane de tragere, fie în campanii agricole sau pe şantiere din economia naţională. Cu toate acestea, n-am uitat niciodată poveştile sale şi n-am încetat niciodată să fiu mândru de tatăl meu aşa că singura mea dorinţă a fost să devin militar. Nu aveam nici 14 ani când am fost admis la Liceul Militar „Tudor Vladimirescu” din Craiova. Pentru 4 ani, mi-am lăsat părinţii cu lacrimi în ochi şi am păşit într-o lume plină de privaţiuni; era un drum fără întoarcere! Primele luni de liceu au fost incredibil de grele. Pas de defilare pentru jurământ, instrucţie şi trageri de zi şi de noapte, 3 ore de planton săptămânal păzind bocancii colegilor pe holuri teribil de sinistre şi pline de singurătate, kilometrii de parchet raşchetaţi cu cioburi de sticlă, sute de toalete, săli, geamuri, sectoare exterioare curăţate in fiecare zi, mâncare la cazan şi nu în ultimul rând, închişi între garduri păzite de santinele înarmate, prizonierii unui sistem creat pentru a pregătii tineri capabili să apere o ţară, un neam, un popor. După absolvire, am urmat Şcoala de Ofiţeri Activi de Transmisiuni de la Sibiu. Au fost alţi 3 ani de privaţiuni, cu o pregătire fizică şi profesională extrem de riguroasă dusă uneori până la limita de suportabilitate a unei fiinţe umane. Deşi am încercat tot posibilul să şterg din memorie acea perioadă de coşmar din viaţa mea, n-am să pot uita niciodată însă culoarea sângelui presărat pe zăpadă ce curgea prin masca de cauciuc mulată pe faţă la o temperatură de -20 de grade, n-am să uit niciodată că în perioada 1983 – 1986, pe timpul iernii, am purtat în picioare aceiaşi bocanci în permanenţă îmbibaţi de apă pe care nu puteam să-i usuc, căldura fiind oprită din dispoziţia lui Ceauşescu şi n-am să pot uita niciodată marşurile de zeci de km desfăşurate pe jos, cu raniţă de 25 de kg în spate şi armament, în nopţile în care dormeam pe rând în mers, sprijiniţi din lateral de doi colegi. În sfârşit, am absolvit această instituţie cu multe frustrări dar cariera mea militară a continuat în calitate de ofiţer în UM nr. 01013 Tg. Cărbuneşti, o unitate de elită a Armatei Române, cu un comandant de excepţie, actualmente colonel în rezervă, domnul Traian Neagu şi colegi mai mari de generaţie cu o pregătire profesională de invidiat. Timp de peste 20 de ani mi-am îndeplinit sarcinile de serviciu impecabil fără să mă plâng de dificultatea acestora, de faptul că asta a însemnat misiuni de tot felul, aplicaţii, cursuri de specialitate, detaşări în economia naţională la canalul Dunăre - Olteniţa, munci agricole, servicii de 24 de ore, trageri şi instrucţie de noapte, într-un cuvânt am fost prezent 24 de ore din 24 la dispoziţia acestei ţări, departe de casă, de părinţi, de familie. Poveştile tatălui meu care îmi îndulciseră copilăria s-au transformat într-o altfel de trăire, una presărată de sacrificii şi privaţiuni pe care trebuia să le suportăm, ca parte integrantă a sistemului militar. Stresul prin care am trecut, presiunea importanţei misiunilor avute, uzură fizică şi psihică, responsabilităţile existente la fiecare pas, interzicerea desfăşurării altor activităţi decât celei de ostaş, reprezintă motivul pentru care militarul român a fost recompensat cu un salariu decent şi cu dreptul la o pensie ocupaţională.

În ceea ce mă priveşte, cariera mea militară a fost presărată şi de numeroase momente frumoase, de multe satisfacţii profesionale dar şi de momente critice şi vreau să menţionez doar 3 misiuni internaţionale, în care, riscul de a-mi pierde viaţa a planat pe parcursul a peste 2 ani si jumătate: Misiunea de menţinere a păcii UNAVEM III din Angola, misiunea de menţinere a păcii MONUC III din R.D. Congo şi misiunea „Enduring Freedom” din Afganistan. Am supravieţuit deşi, aşa cum bine ştiţi, au fost şi mulţi militari români care au murit la datorie, devenind eroi ai acestei ţări, militari al căror sacrificiu suprem merită recunoştinţa fiecărui cetăţean român. Din păcate, simbolul acestor eroi este azi în pericol. De aproape doi ani, armata activă şi în rezervă, este terfelită şi prezentată ca o mare dihanie devoratoare de resurse bugetare, aruncându-se acuze de neconceput asupra tuturor celor ce o compun. Printr-o campanie mediatică bine ţintită, iniţiată şi condusă cu o abjectitate ieşită din comun de către reprezentanţi ai guvernului, s-a urmărit denigrarea şi în final distrugerea profilului şi statutului social al fostului şi actualului slujitor sub drapel. „Eliminarea salariilor şi pensiilor nesimţite” ale acestora au constituit promisiuni de campanie ale actualei clase politice, astfel, mândria de a fi oştean, corectitudinea si verticalitatea militarului de carieră, onoarea şi credibilitatea acestuia, fiind puse în pericol să dispară odată pentru totdeauna. De aceea, în numele tuturor celor care nu au curajul s-o facă, trebuie să menţionez faptul că prin apartenenţa ţării la NATO Armata Română a contactat numeroase obligaţii dar şi drepturi care nu se pot discredita de absolut nimeni, fie el preşedintele ţării sau Primul ministru. Într-unul dintre articolele sale, domnul Teo Palade scria:
„Cum a devenit posibil ca Armata să ajungă într-o asemenea situaţie? Voi încerca să explic mai jos, deşi sunt conştient că vorbele nu pot exprima exact proporţiile dezastrului. Încă din anii ‘90, în numele modernizării Armatei, cerută de alinierea la exigenţele armatele statelor NATO, au fost desfiinţate mari unităţi, unităţi militare tradiţionale, categorii întregi de forţe ale armatei. Zeci de mii de ofiţeri şi subofiţeri au fost disponibilizaţi. În paralel, prin decizii stranii de natură “economică”, a fost trecută la fier vechi o industrie militară performantă şi ca urmare au fost condamnate la foame alte mii, zeci de mii de specialişti de înaltă clasă împreună cu familiile lor. Impactul acestor măsuri, pe care nu vreau sa le judec acum, deşi ar merita, a fost fatal pentru mii şi mii de ofiţeri şi subofiţeri activi. Oameni, în marea lor majoritate tineri, în putere, care aleseseră meseria armelor tocmai pentru că ştiau că, dacă sunt corecţi şi muncitori, vor avea o cariera predictibilă, cu paşi şi trepte ierarhice exact stabilite, cu salarii dacă nu mari, măcar sigure şi cu un drept la pensie neîndoielnic, au fost aruncaţi afară şi acum îngroaşă lungul şir al celor ce nu ştiu ce vor mânca mâine. În spatele lor se află sutele de mii de familii. Iată datele, colectate din surse oficiale. În 1989 armata avea 235.000 de militari activi. Generali, ofiţeri, subofiţeri şi militari în termen. În 2007 ajunsese la circa 75.000 militari, iar pentru 2015 numărul acestora se va diminua la 65.000. Au dispărut, deci, 170.000 de oameni, inclusiv ca urmare a profesionalizării armatei. Nici o altă instituţie fundamentală a statului nu a mai cunoscut o asemenea dramatică transformare în anii de după revoluţie! Revine aceeaşi întrebare, cum a fost posibil să se întâmple fără nici o reacţie, fără urmă de protest? Pentru a înţelege, este emblematic ceea ce spunea în anul 2001 generalul de divizie Nicolae Păştinică, pe atunci Inspector General al Armatei:

“…începând cu anul 1990, aceasta (Armata României s.n.) se află într-o dorită, dar perpetuă reformă. Acum, după 11 ani de numeroase experimente, încercări, renunţări, evaluări şi reevaluări, ambiguităţi de ordin conceptual sau normativ, consider că putem afirma, fără să greşim prea mult, că asupra organismului militar s-a acţionat plecând de la premisa că acesta prezintă “simptome de boală”. Acest proces de însănătoşire s-a desfăşurat însă fără o cunoaştere permanentă a stării reale, fără o radiografiere atentă a bolilor, ca de altfel şi a părţilor sănătoase, fără a se analiza care este modul lor de manifestare şi care pot fi consecinţele lor pe termen scurt sau lung. În aceste condiţii, “tratamentele medicale” ca şi “operaţiile chirurgicale” la care a fost supus acest organism şi-au greşit ţinta şi au accentuat bolile sau au generat altele noi.” Este numai o parte din procesul atât de traumatizat suferit de corpul militarilor. De atunci, de la acele constatări, au mai trecut încă zece ani. Mult mai grei. Degradarea instituţiei militare a continuat în mod accelerat. Şi revine, iar, întrebarea. Cum a fost posibil să se întâmple toate aceste grozăvii fără nici o reacţie vizibilă, fără nici un protest. Răspunsul e simplu. Militarii au fost minţiţi. Minţiţi cu neruşinare! Li s-a promis un plan amplu de reconversie profesională. ”Nimeni nu va rămâne fără un loc de muncă”. Aşa li s-a spus. ”O să fiţi angajaţi cu prioritate în funcţii publice. Pregătirea voastră vă recomandă pentru asta. O să primiţi salarii compensatorii, o să aveţi şi pensii cu care să supravieţuiţi până la ocuparea noilor funcţii. Apoi, pensia se va cumula cu noul salariu şi veţi trăi omeneşte”. Nu numai li s-a spus. Nu au fost numai vorbe. Au fost elaborate hotărâri de guvern, adoptate hotărâri ale CSAT, aprobate strategii pe termen scurt şi lung, au fost modificate legi şi regulamente. Amintesc aici Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat care la art. 26, stipula: „(1) Persoanele care beneficiază de pensie militară de serviciu pot fi încadrate în muncă, pe durată nedeterminată sau pe durată determinată, după caz, inclusiv în sectorul public, beneficiind de drepturile salariale corespunzătoare funcţiei în care sunt încadrate, inclusiv de sporul de vechime corespunzător vechimii în muncă, dobândite până la data pensionării”.
Totul ca la carte! Disciplinaţi, învăţaţi cu respectarea cuvântului dat, militarii au acceptat disponibilizarea. O cere ţara, şi-au spus ei. Şi s-au supus. Ce s-a întâmplat după? Iarăşi simplu. Nimic din ceea ce s-a promis nu a fost respectat! Toate promisiunile au fost date uitării. Toate! Cele scrise şi cele nescrise. Cu cinism, reconversia profesională s-a sistat, prin decizie politică, la jumătatea drumului. Fusese planificată a se realiza numai cu fonduri obţinute din surse externe! Şi cum era de presupus, a sucombat. Era prea scumpă, banii nu veneau şi ministerul nu-şi mai putea permite să o susţină. Apoi, anul trecut, în numele restructurării statului, cumularea salariului cu pensia a devenit un delict.”
Prin Legea 329/2009, doar cei cu valoarea pensiei sub nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat au putut cumula pensia cu salariul, restul fiind obligaţi să opteze pentru unul dintre cele două drepturi. Nici până acum n-am reuşit să înţeleg cum a fost posibil ca un număr de politicieni inconştienţi în cârdăşie tacită cu o parte din membrii Curţii Constituţionale, să „naţionalizeze” un drept prevăzut de lege, consfinţit de Constituţia României şi legislaţia europeana. Cum poate cineva să se uite în ochii mei şi să-mi spună că a fost o decizie politică corectă? Cum poate un singur ban la nivelul pensiei să facă diferenţa dintre menţinerea a două drepturi fundamentale? Ce raţiune putredă a putut să permită cumulul pensie salariu unor persoane care au muncit mai puţin decât altele care au muncit mult mai mult? Cum este posibil ca un magistrat din Curtea Constituţională să poată beneficia de cumulul pensie salariu sub pretextul că este ales? Cum poate să existe atâta ipocrizie şi lipsă de moralitate pe pământ la aceşti magistraţi care nu sunt aleşi de Dumnezeu ci de oameni, de noi şi sunt plătiţi tot de noi? Cum este posibil să-şi menţină drepturi pe care consideră cu neruşinare că alţii nu le merită pentru simplul motiv că aparţin altei categorii socioprofesionale? Cum s-a făcut economie la buget când unii cu pensii sub nivelul menţionat au rămas cu salarii de sute de milioane pe funcţii de directori sau membrii în consilii de administraţie iar cei cu un ban peste nivel au fost obligaţi să renunţe la locul de muncă? De ce atunci, în numele dreptăţii şi echităţii trâmbiţate cu atâta patos de către premier, nu s-a permis tuturor cetăţenilor să aibă dreptul la o pensie de valoarea unui nivel rezonabil şi la dreptul de a muncii în orice domeniu, în funcţie de pregătirea sa profesională? Dacă am studii superioare în administraţia publică de ce să fiu obligat să lucrez doar în sectorul privat unde nu se caută o astfel de calificare? Şi atunci, întreb actualii şi foştii guvernanţi, ce meserie pot să practic la o vârstă înaintată? Să descarc saci în piaţă? Să muncim cu ziua la săpat, coasă şi tăiat de coceni? Să săpăm şanţuri şi gropi? Atunci la ce bune facultăţi, masterate şi doctorate când se poate şi altfel, la munca de jos!? Atunci ce ne rămâne de făcut, să ne înfiinţăm firme de asasinat politicieni la comandă? Ce vină avem noi, că Statul Român ne-a pregătit să fim luptători la propriu şi nu altceva? Câţi dintre noi, la o vârstă înaintată mai pot să muncească pe şantier în construcţii? Şi până la urmă cui mă justific eu, naţiune… din moment ce, odată cu trecerea în rezervă, am primit dreptul la muncă în orice domeniu, inclusiv cel bugetar. În această situaţie, cum au putut magistraţii Curţii Constituţionale să declare constituţională o aberaţie legislativă de genul celei prezentate mai sus? Ei ştiu mai bine decât noi… iar ceea ce ştim noi este faptul că în timp ce toţi bugetarii pierdeau la salarii procente însemnate, alţii pensiile, etc. salariile magistraţilor creşteau la începutul anului 2009 cu 60%. Din acel moment am realizat că dreptatea în România a devenit o monedă de schimb între justiţie şi politicieni, un troc mizerabil prin care aplicarea unor măsuri politice să fie declarate constituţionale în schimbul unor salarii pe măsură. Presimţind că asanarea drepturilor militarilor disponibilizaţi abia începuse, personal, am optat pentru a rămâne la locul de muncă deşi salariul de 1300 lei era mai mic faţă de pensie cu 623 lei. Am sperat din tot sufletul că voi câştiga în justiţie pensia pierdută dar ultimele decizii date de Tribunalul Bucureşti au fost nefavorabile. Ca şi cum
n-ar fi fost suficient, prin legea 119/2010, guvernanţii vor şi recalcularea pensiilor aceloraşi militari disponibilizaţi pe baza unui principiu care n-a existat pentru această categorie profesională, al contributivităţii, deşi în toate ţările lumii pensiile militare sunt de fapt percepute ca o rentă oferită de societatea civilă pentru toate privaţiunile pe care le-au îndurat militarii pe parcursul carierei lor. Regretabil este că Ministrul Apărării, Gabriel Oprea, afirma pe data de 19 martie 2010, că: „Demisionez dacă scad pensiile şi salariile în sistemul de securitate al ţării”.

Pe data de 13.09.2010, şi-a schimbat poziţia şi afirma: „Practic, mai puţin de 8% dintre pensiile fostelor cadre militare vor fi recalculate.„
În realitate însă, după părerea mea, diminuarea pensiilor militare de stat se va face cu până la 69%, legea respectivă încălcând aproape neverosimil, hotărâri de guvern, legi ordinare, legi organice, dispoziţii şi decizii NATO, violând Constituţia! Oare cum poate cineva dintre cetăţenii acestei ţări să creadă că pensiile sub 3000 lei nu vor scădea, ba dimpotrivă vor creşte la unii?! Pai dacă ar fi adevărat de ce cele 80.000 de cadre militare în rezervă au fost obligate să întocmească cereri către Centrele Militare în vederea obţinerii unor centralizatoare cu veniturile obţinute de-a lungul carierei lor şi apoi să le trimită către MApN pentru recalcularea pensiilor? Nu era mai simplu ca printr-o ordonanţă de urgenţă, valoarea pensiilor care depăşeşte suma de 3000 lei să nu se mai dea? Nu se putea aplica acelaşi principiu ca şi la suspendarea dreptului cumul pensie salariu? Cu siguranţă că poziţia domnului ministru este doar de faţadă, de liniştire a spiritelor până la recalcularea efectivă a pensiilor. Mai mult, prin faptul că fiecare militar va cere cu mâna lui recalcularea pensiei, va absolvi Statul Român de orice acuzaţii şi în sprijinul acestei afirmaţii vine următorul argument: din moment ce toate dosarele cadrelor militare erau la dispoziţia MApN, oare de ce să fie nevoie de cererile acestora, pe de o parte către Centrele Militare şi pe de alta, către Casa de Pensii Militare, în vederea recalculării? Pur şi simplu, în baza unor prevederi legale, pensiile se puteau recalcula la nivelul instituţiei amintite fără ca militarii să mai fie implicaţi în vreun fel. Dacă pensiile nu scad, decât aşa, pe ici, pe acolo, cum este posibil atunci ca mii de cadre militare active din întreaga ţară să fie obligate să lucreze zi şi noapte pentru a recalcula pensiile foştilor colegi şi camarazi de arme, actualmente pensionari? Cum aş putea să cred în afirmaţiile domnului ministru când pur şi simplu, îmi sfidează raţiunea; oare programul informatic care calculează pensiile în baza Legii 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, după introducerea datelor cu veniturile obţinute de fiecare militar pensionar în parte, va lista pe toţi aceia care au pensii mai mari de 3000 lei şi doar acestora li se vor schimba deciziile de pensie, în timp ce cu ceilalţi, va fi îngăduitor pentru că aşa a „ordonat” domnul Oprea? De aceea, prin acest articol, vă cer domnule ministru, fost coleg de generaţie, să-mi spuneţi care au fost meritele dvs. profesionale pentru care actualmente aveţi 4 stele de general ţinând cont de faptul că aţi avut o foarte scurtă carieră militară şi de ce un militar ca mine şi ca alte sute sau mii, au rămas doar cu gradul de maior, în condiţiile în care au reprezentat ţara în unele dintre cele mai aspre şi riscante teatre de război din lume? Ca om raţional nu pot să nu mă întreb, după ce m-aţi disponibilizat, mi-aţi suspendat pensia, îmi recalculaţi şi ceea ce nu mai am, ce va urma? Oricum, aţi distrus tot ce aveam mai scump şi mai sfânt în mine: încrederea în Statul Român, încrederea în existenţa unui stat de drept! Stimaţi români! Prin mutilarea drepturilor noastre de către cei pe care i-aţi votat şi care vă reprezintă în conducerea acestei ţări, nu cred că mai aveţi dreptul, în caz de război, de a ne cere nouă, celor 80.000 de cadre militare în rezervă, să vă apărăm libertatea, locuinţele şi vieţile membrilor familiilor dumneavoastră.


„Jur să-mi apăr ţara chiar cu preţul vieţii…” – încă îmi inundă timpanele cuvintele jurământului militar depus de mine când nici nu împlinisem 14 ani. Ce vârstă frumoasă… câtă inocenţă… cât curaj… „Nu credeam să învăţ a muri vreodată“ spunea marele Eminescu… Voi aţi reuşit stimaţi guvernanţi şi politicieni să-mi demonstraţi că se poate – practic, eu mă declar decedat pentru ţară iar în ceea ce mă priveşte, această ţară a murit pentru totdeauna. Îmi este silă să mai trăiesc în graniţele ei, îmi este greaţă să vă mai aud şi să vă mai văd la televizor, pe voi, cei care nu vă pasă de miile de foşti militari activi, pensionaţi sau aruncaţi pe drumuri, de miile de cariere amputate, de miile de destine distruse… Doar chipul tatălui meu plin de bunătate îmi mai alungă tristeţea, amărăciunea şi umilinţa din suflet. Deşi nu mai trăieşte de mult, plecat din lumea celor vii la 64 de ani, prilej de bucurie pentru unii că încă o pensie „nesimţită” de 1600 de lei se duce la buget, mâinile sale crăpate de ger încă îmi mângâie fruntea… De data asta, nu-mi mai povesteşte cu drag despre cariera militară… nici despre misiunile sale… Se răsuceşte în mormânt de ură şi dispreţ, cerându-şi parcă iertare că m-a încurajat să devin ofiţer al Armatei Române. Cu toate că îl consolez spunându-i că m-am dedicat armatei cu drag şi pasiune, nu pot să nu-i simt supărarea şi indignarea. Un singur lucru mai pot sa fac pentru el ca să stea liniştit în pământ… Îi promit că niciodată n-am să povestesc fiului meu de 12 ani, cum străbunicul său a fost rănit în al doilea război mondial pe frontul de Est, cum bunicul său „strunea” tancul prin poligoanele de instrucţie şi cum tatăl lui şi-a riscat viaţa prin ţări străine, pentru ca el, ca generaţiile viitoare să fie libere şi să crească într-o ţară democratică. Vreau ca nici măcar să nu audă de cariera militară. Este un preţ mult prea mare de plătit iar eu nu vreau să-mi condamn copilul la batjocorire, umilinţă şi nerecunoştinţă. Mai mult, voi face tot posibilul ca el să plece peste hotare şi să se bucure de adevăratele democraţii, de respectul pentru sine şi de drepturile şi libertăţile conferite de legislaţia internaţională. Dumnezeu să ne ajute!


13 comentarii

traian29.Nov.10-16:42hs

dl. Vlad: asta e tzara in care traim si astia sunt oamenii pe care i-am votat si pe care ii meritam! hoti dovediti (vezi roberta anastase, rizti-pitzi, elena udru0 ne conduc in continuare si procuratura nu are voie sa se lege de ei , orin de la comandantul suprem basescu ... halal tzara, halal conducatori...

BATRANU29.Nov.10-17:44hs

..."SUMER", "CRIS" , "NICOLAE SABIN" - ma si mir ca nu sunt decit astia !... de regula un asemenea articol atragea mult mai multe "vorbe de dulce" la adresa armatei, draga Ioane !...
VEZI DACA NU I-AI FUTUT CIND A TREBUIT ? Ai avut TAB-urile burdusite cu munitie de razboi ( s-acu mi-aduc aminte cu groaza de "puloaiele" alea de 14.5 cu care cica trebuia sa tragem...LA PICIOARE !...) aveai ORDINE CLARE de la Comandantul tau Suprem pe care acu' toti asti "Sumeri" si "Crisi" probabil ca-l jelesc in gura mare ( ti-amintesti? "...dupa somatie sa se traga IN PLIN !" ) si tu... TU CE AI FACUT ? ...In loc sa pui la "foc automat" , TE-AI ALATURAT REVOLUTIEI , ca trebuia sa salvezi nenorocitu' de popor care zbiera "Armata e cu noi !" si care acu conform pricipiului "Ghita pupa-l in bot si papa-l tot" te scuipa si-ti zice ca ai pensie NESIMTITA spre marea satisfactie a "generalilor" din Parlament care scot pe Lascar Catargiu de la Bellu din groapa si-si fac cavouri cu placi de marmura cu "O viata in slujba poporului ( ...de prostovani...)"
...Asta e Ioane : "FACEREA DE BINE...! " S-acu iti mai tine si lectii ca cica sa-ti tragi un glont in cap cite un putoi care in '89 se pisa in chilotei !
NE MERITAM SOARTA , IOANE !!! Da' las' ca Dumnezeu e mare si in istorie s-a mai vazut cum natia romaneasca astepta americanii cu gura cascata si aia ziceau ca au asa, o jena, stii... Singuru' necaz e ca s-ar putea ca noi sa nu mai fim pe-aci ca s-o vedem si p-asta...o sa ramina precis sa faca pe eroii alde "SUMER", "CRIS" , "NICOLAE SABIN" , mincale-as leafa lor de patrioti !...

gingis30.Nov.10-16:49hs

De ce sa ne plangem pe umeri. O singura solutie, O noua REVOLUTIE!!!!!La arme fratilor sau lasitatea va tine la TV!!!!???
CE mai asteptati , sa va ia si aerul pe care il respirati!!??
UN popor de lasi si de hoti, sau mai aveti un dram de DEMNITATE!!!!???

Decebal30.Nov.10-19:13hs

Draga Ioane, nu-i baga in seama pe toti nenorocitii care scriu imprecatii pentru ca numai atit le permite softul singurului neuron pe care-l au in functiune ! Dar ce spune Batranu nu e lipsit de interes; la fel vorbele pline de obida ale lui Gingis si Traian. Eu cred ca mai avem, inca, singe in vene, sa facem, ce sugereaza Batranu. Eu nu am tremurat cu ''puloaiele'' de 14,5 intre picioare in TAB, ca voi, fiind nevoiti sa decideti si cum sa ''executati'' ordinul cu trasul, dar am tremurat, din plin, pe alte fronturi..... Si acum sint nesimtit.... Plinge veteranul de tata in mormint si mama ca, din cei 90 de lei pe care ii are pentru cei patru ani de front ai lui tata, s-ar putea sa-i mai ia nenorocitii astia. Ioane, Batrane, Traiane, Gingis, e din nou nevoie de noi ! Sa ne dea Domnul putere !

gorjeanul30.Nov.10-19:45hs

Degeaba iti plangi de mila, nu trebuia sa ai mila cand ai primit ordin - acum platesti neexecutarea de ordin. Inca mai ai timp sa executi ordinul scapand tara de javre ordinare. Nu o sa iti fie usor si nu vei risca mai mult decat in teatrele de operatiuni. Ai de ales intre o moarte onorabila si un declin de plans. Atat timp cat unii se scalda in laturile lui oprea izmenarul nici o sansa.Au primit grade de tinichea pentru a ramane ce au fost mereu - cocalarii politruci ai regimului. Ii stii ffff bine - alde barbulesti, trascaisti, stroiesti, nicolcesti . - generalii de carton ai sulii lu' oprea si basescu&boc.. etc. Janghinele de pupincuristi se mandresc cu tinichelele capatate lingand in popou criminalii poporului roman. Praful si pulberea sa se aleaga de ei si stapanii lor - pedeapsa a inceput pentru cine vede - Dumnezeu nu bate cu bata. Nu te pun barbulescule pe ganduri pedepsele primite, inca il mai hulesti pe Dumnezeu - urmeaza si ceilalti la rand.....

duminică, 28 noiembrie 2010

duminică, 28 noiembrie 2010

Concluziile scrise depuse de catre domnul avocat Viorel Iepure in procesul de anulare a HG 735/2010


C ă t r e
CURTEA DE APEL CLUJ
- Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal -
Dosar nr.1510/33/2010
T.pronunțare: 23.11.2010
Subsemnații reclamanți: Hexan Viorel, Stănescu Gheorghe, Trif Ștefan, Patca Iulian, Bob Ioan, Șerban Mircea-Matei și Vanea Vasile, prin avocat Iepure Viorel, formulăm următoarele
CONCLUZII:
Hotărârea Guvernului României nr.735/2010 a fost adoptată în baza art.3 al.3 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor. Conform art.4 al.3 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, ar fi trebuit ca actul elaborat de Guvern să fie emis în limitele și potrivit normelor care îl ordonă.
Cu toate că Legea nr.119/2010 nu ne implică în niciun fel în procesul de recalculare a pensiilor, prin încălcarea normelor de tehnică legislativă Guvernul a inclus în H.G. nr.735/2010, prin exces de putere, mai multe dispoziții care adaugă la lege. Prin aceste dispoziții suntem obligați să ne procurăm documente doveditoare privind veniturile realizate de-a lungul întregii cariere și apoi, pe baza acestor documente, să solicităm noi înșine recalcularea (în fapt, diminuarea) pensiilor, sub sancțiunea recalculării acestora pe baza salariului mediu brut pe economie.
Dispozițiile din actul normativ atacat a căror legalitate o contestăm sunt cuprinse în articolele 2, 6 și 10 iar anularea acestora o solicităm pentru motivele pe care le vom detalia în continuare.
1. În art.2 al.2-4 se dispune că:
”(2) Documentele doveditoare necesare stabilirii punctajelor medii anuale în vederea recalculării pensiilor sunt prevăzute în anexele nr. 1a, 1b şi 2.
(3) Pentru perioadele în care beneficiarii şi-au desfăşurat activitatea în Ministerul Apărării Naţionale, documentele doveditoare se solicită de către aceştia prin centrele militare judeţene/zonale/de sector sau prin unităţile militare din care au făcut parte, după caz.
(4) Pentru perioadele în care beneficiarii şi-au desfăşurat activitatea în celelalte instituţii din sistemul naţional de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi din sistemul administraţiei penitenciarelor, documentele doveditoare se solicită de către aceştia de la ultima unitate din care au făcut parte sau de la structura de resurse umane a inspectoratelor generale/similare, în situaţia în care aceste unităţi au fost desfiinţate”.
Motive de nelegalitate:
a) În Legea nr.119/2010 (art.4 al.1) se dispune doar că ”recalcularea pensiilor prevăzute la art. 1 se realizează de către instituţiile în evidenţa cărora se află persoanele beneficiare…”, fără a se institui vreo obligație în acest sens în sarcina pensionarilor militari.
b) Nimeni nu poate fi obligat să contribuie în vreun fel la diminuarea unui drept al său, dobândit în mod legal.
c) Pe lângă obligarea de a solicita documentele doveditoare, al.2 impune și conținutul cererilor, nelăsând solicitanților posibilitatea de a le formula așa cum doresc, de a-și exprima dezacordul față de eventualitatea (în fapt, în cazul cvasitotalității pensionarilor militari, certitudinea) diminuării pensiei.
2. În art.2 al.6 și 7 se dispune că:
”(6) Documentele doveditoare obţinute în condiţiile alin. (3) şi (4) se depun de către beneficiari la structurile de pensii din Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, precum şi Serviciul Român de Informaţii de la care primesc drepturile de pensie.
(7) Recalcularea prevăzută la alin. (1) se efectuează în ordinea înregistrării documentelor doveditoare la structurile de pensii, iar în lipsa acestora, începând cu cele mai vechi dosare aflate în plată, în funcţie de anul şi luna deschiderii dreptului la pensie.”
Motive de nelegalitate:
a) Legea nr.119/2010 nu prevede obligarea pensionarilor militari de a-și depune documentele doveditoare la structurile de pensii.
b) Pe lângă faptul că instituirea acestei obligații este nelegală, ea este și inutilă din punct de vedere al operativității procesului de recalculare, întrucât organele însărcinate cu centralizarea datelor din statele de plată pot trimite aceste date direct la structurile de pensii. Din moment ce organele statului au hotărât diminuarea unui drept, tot ele trebuie să-și asume întreaga răspundere pentru operativitatea și corectitudinea activităților necesare punerii în aplicare a acestei măsuri.
c) Dispoziția din art.2 al.7 (ca și cele din art.2 al.3 și 4) are și un profund caracter nedrept, imoral și lipsit de respect, în special față de pensionarii militari aflați la vârsta senectuții. Aceștia (mulți dintre ei bolnavi și în imposibilitatea fizică de a se deplasa) și-au sacrificat cea mai mare parte din viață (inclusiv tinerețea și familia) pentru a-și servi și apăra țara chiar cu riscul pierderii vieții (jurământul militar este singurul care impune acest risc !), iar acum sunt chemați la o adevărată ”competiție” de stat la cozi la porți, la uși și la ghișee. Și aceasta pentru a-și face ei înșiși rost de actele pe baza cărora să ”beneficieze” (cât dispreț!!!) de o pensie mai mică decât cea dobândită în mod legal despre care știau, încă de la intrarea în liceul militar sau în școala militară, că, în conformitate cu sacrificiile și cu statutul lor special, va fi stabilită astfel încât să compenseze parțial aceste sacrificii și să le asigure un trai decent la bătrânețe.
3. În art.6 al.1, 2 și 4 se dispune că:
”(1) Determinarea punctajului mediu anual se face pe baza datelor din dosarele de pensie existente în păstrare la structurile de pensii din Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, precum şi Serviciul Român de Informaţii.
(2) În situaţia în care în dosarele de pensionare sunt înscrise perioade care constituie vechime în serviciu, fără date referitoare la venitul realizat lunar, determinarea punctajului mediu anual se efectuează pe baza documentelor doveditoare solicitate de beneficiari structurilor prevăzute la art. 2 alin. (3) şi (4).
…………………………………………………………………………………………………….
(4) Pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare şi pentru care nu au putut fi dovedite veniturile realizate lunar sau documentele doveditoare nu au fost depuse în termenul pentru recalculare prevăzut de lege, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul mediu brut pe economie din perioadele respective.”
Motive de nelegalitate:
a) În conformitate cu prevederile art.21 din Legea nr.164/2001 privind pensiile militare de stat, în dosarele noastre de pensie nu se regăsesc decât veniturile realizate în ultimele 6 luni de activitate (baza de calcul a pensiei). Aceasta înseamnă că suntem obligați să solicităm documente doveditoare pentru aproape întreaga perioadă de activitate (mai puțin pentru ultimele 6 luni).
b) Raportarea la salariul mediu brut pe economie pentru acele perioade pentru care nu se pot dovedi veniturile realizate lunar este de principiu netemeinică. Aceasta deoarece un salariat din economie muncește 8 ore pe zi, 5 zile (înainte de 1989-6 zile) pe săptămână, are libertate de deplasare fără a cere consimțământul șefului (angajatorului), în timp ce militarul este la datorie 24 de ore din 24, 7 zile pe săptămână și are o multitudine de restricții și îngrădiri ale drepturilor și libertăților. Prin urmare, impunerea acestei reguli și pentru pensionarii militari ar însemna stabilirea unei ”egalități” injuste, netemeinice și lipsite de orice suport moral.
c) Legea nr.119/2010 impune raportarea la salariul mediu brut pe economie doar în ipoteza în care nu pot fi dovedite venituri de natură salarială (art.5 al.4). De asemenea, din art.4 al Legii și din interpretarea sistematică a acesteia rezultă că instituțiile abilitate cu aplicarea ei sunt singurele obligate să efectueze recalcularea. În mod firesc și logic, tot ele răspund și de corectitudinea recalculării.
Prin urmare, dispoziția din art.6 al.4 conform căreia la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul mediu brut pe economie și în ipoteza în care documentele doveditoare nu au fost depuse în termenul de recalculare, constituie o adăugare la lege și o încălcare a drepturilor și intereselor noastre.
d) Oricât ne-am strădui noi, pensionarii militari, să ne procurăm în timp util (până la 31.12.2010) toate actele necesare dovedirii veniturilor lunare din întreaga perioadă de activitate, cea mai mare parte dintre noi nu vom reuși acest lucru pentru că:
- militarii nu au avut niciodată cărți (carnete) de muncă;
- dintotdeauna pensiile militare au fost stabilite pe baza unei legi speciale (în prezent Legea nr.164/2001), avându-se în vedere soldele lunare din ultima perioadă de activitate (în prezent 6 luni);
- în dosarele (memoriile) personale nu sunt menționate veniturile realizate.
În consecință, pentru recalcularea corectă a pensiei, pe baza veniturilor realizate în întreaga perioadă de activitate, este necesară consultarea, pentru fiecare pensionar militar, a statelor de plată din fiecare lună. Chiar pornind de la premisa că aceste state s-ar afla într-o singură unitate militară sau într-un singur punct arhivistic (în realitate acestea sunt răspândite prin mai multe unități militare sau puncte arhivistice), timpul necesar consultării acestora și eliberării adeverințelor pentru toți pensionarii militari ar fi unul foarte lung și ar necesita un număr foarte mare de operatori.
Față de această stare de fapt, invocarea de către pârât prin întâmpinare (pag.4), pentru comparație, a dispozițiilor art.161 al.2 din Legea nr.19/2000 care prevăd că:
”În condiţiile în care, pentru o anumită perioadă care constituie stagiu de cotizare, în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturile salariale, asiguratul poate prezenta acte doveditoare ale acestora. În caz contrar, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul minim pe ţară, în vigoare în perioada respectivă”, este greșită deoarece:
- dispozițiile invocate sunt cuprinse într-o lege și nu într-un act de aplicare a acesteia;
- prezentarea de către asigurat a unor acte doveditoare este o facultate, o posibilitate și nu o obligație a acestuia (”…asiguratul poate prezenta…”);
- prezentarea unor acte doveditoare constituie o situație de excepție în cazul pensionarilor care au avut carnet de muncă (având în vedere că acest document conține cvasitotalitatea datelor privind veniturile), în timp ce art.6 al.2 din H.G. nr.735/2010 instituie pentru pensionarii militari o regulă (având în vedere că în dosarele de pensie sunt înscrise doar veniturile din ultimele luni de activitate);
- în cazul recalculărilor efectuate doar în baza Legii nr.19/2000), pensionarii care depuneau acte doveditoare pentru perioadele în care în carnetele de muncă nu erau înregistrate drepturile salariale, nu riscau diminuarea pensiilor deoarece art.180 al.7 din această lege prevede că: ”În situaţia în care cuantumul pensiilor, stabilit conform alin. 6 (adică pe baza punctajului mediu annual - n.n.), este mai mic decât cel stabilit în baza legislaţiei anterioare, se păstrează în plată cuantumul avantajos”; în schimb, în Legea nr.119/2010 nu a mai fost reiterată o astfel de dispoziție (scopul fiind acela de diminuare a pensiilor), situație în care este logic și normal ca pensionarii militari să nu dorească să-și procure și să depună acte doveditoare și să nu fie obligați în acest sens.
e) Prin adăugarea la lege din art.6 al.4 dreptul la pensie nu ne este garantat nici măcar în cuantumul recalculat prin stabilirea punctajului mediu anual pe baza veniturilor realizate lunar.
4. În art.10 al.2 se dispune că:
”(2) Drepturile de pensii recalculate potrivit alin. (1) se acordă astfel:
a) de la data de întâi a lunii următoare expirării procesului de recalculare, dacă cererea, împreună cu documentele doveditoare, a fost depusă în termenul general de prescripţie;
b) din prima zi a lunii următoare celei în care cererea, împreună cu documentele doveditoare, a fost depusă la casa de pensii, după termenul prevăzut la lit. a).”
Motive de nelegalitate:
a) Legea nr.119/2010 nu conține nicio dispoziție care să ne oblige să depunem cereri de recalculare a pensiei.
b) Nimeni nu poate fi obligat să solicite acordarea, extinderea și, cu atât mai puțin, diminuarea unui drept.
Este evident că, în litera și spiritul ei, Legea nr.119/2010 a vizat recalcularea pensiilor fără implicarea noastră în vreun fel în acest proces. De altfel, este firesc și logic să fie așa atâta timp cât această lege nu reiterează dispoziția art.180 al.7 din Legea 19/2000, citată mai sus.
Pe de altă parte, implicarea noastră în procesul de recalculare prin dispozițiile H.G. nr.735/2010 nu simplifică în nici un fel acest proces și nu scurtează timpul de recalculare a pensiilor (dimpotrivă, îl prelungesc!). Aceasta deoarece documentele privind veniturile realizate de noi (statele de plată) se află în unitățile și arhivele Ministerului Apărării Naționale iar recalcularea pensiilor este în sarcina unei structuri din cadrul aceluiași minister (Secția Pensii Militare din cadrul Direcției Financiar-Contabile a M.Ap.N.). Prin urmare, dispozițiile nelegale din H.G. nr.735/2010 ne impun să solicităm documente doveditoare de la o instituție și să le predăm aceleiași instituții, dar însoțite de o cerere !!!
În schimb, dispozițiile care ne obligă să ne implicăm în procesul de recalculare a pensiilor ne cauzează o vătămare a drepturilor și intereselor noastre, sub două aspecte:
1. Se transferă în sarcina noastră riscul imposibilității recalculării corecte și la timp a tuturor pensiilor, prin aceea că dacă nu vom depune în termen documentele doveditoare ni se vor calcula pensiile pe baza salariului mediu brut pe economie invocându-se prevederile art.6 al.4 din H.G. nr.735/2010. Or, este cert că o mare parte dintre pensionarii militari nu vor putea obține în timp util documentele doveditoare (copii sau adeverințe conforme cu statele lunare de plată) având în vedere volumul imens de muncă necesar pentru eliberarea acestora.
Evident că tot noi ar urma să suportăm și riscurile decurgând din: lipsa din arhive a statelor de plată; caracterul ilizibil al statelor de plată întocmite cu mulți ani în urmă și redactate cu cerneală de slabă calitate; efectuarea (probabil în premieră absolută!!!), în baza art.15 din H.G. nr.735/2010, a operațiunilor de colectare a datelor și de recalculare a pensiilor de către persoane neautorizate, nespecializate, chemate în mod intempestiv să pună urgent și cu orice preț (inclusiv cu mari cheltuieli materiale și financiare) în aplicare o dispoziție legală profund imorală și nedreaptă; etc.
De altfel, cu privire la art. 15 din H.G. nr.735/2010, la punctul 6 din Avizul Consiliului Legislativ nr.927/19.07.2010 referitor la proiectul acestui act al Guvernului s-a arătat că ”în legătură cu încheierea de contracte de prestări servicii/convenții civile pentru recalcularea pensiilor, opinăm că această ipoteză juridică nu este suficient de clar fundamentată și formulată. Astfel, pe lângă faptul că această operațiune presupune alocarea unor fonduri bănești, nu sunt precizate condițiile în care entitățile implicateîn acest proces ar putea recurge la aceste contracte (de exemplu, lipsa personalului calificat pentru realizarea acestor recalculări, dacă este o regulă sau o excepție, cu ce categorie de prestatori de servicii ar urma să se încheie aceste contracte, etc); în orice caz, considerăm că recurgerea la asemenea contracte ar trebui făcută numai în subsidiar, în cazuri temeinic motivate”. La redactarea formei finale nu s-a ținut însă cont de acest aviz, Guvernul autorizând entitățile implicate în acest proces, din cadrul instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională (secțiile de pensii), să decidă cu cine încheie aceste contracte și ce condiții de calificare trebuie să îndeplinească persoanele care vor contribui la stabilirea unui drept fundamental al unei importante categorii sociale!!!
2. Prin depunerea cererilor de recalculare a pensiilor precum și a documentelor pe baza cărora să se efectueze această operațiune, ne-am diminua substanțial posibilitățile ulterioare de contestare a deciziilor ce se vor emite în urma recalculării pensiilor. Ne-ar fi mult mai greu să contestăm o astfel de decizie invocând ”post factum” nelegalitatea normelor care ne-au viciat consimțământul determinându-ne să ne depunem cereri de recalculare (diminuare) a pensiilor și ”documente doveditoare” care să stea la baza acestei recalculări.
Considerăm că Guvernul caută să ”acopere legal” nelegalitatea micșorării pensiilor noastre, diminuându-ne astfel și posibilitățile ulterioare de a contesta recalcularea.
Această încercare s-a făcut și se face prin vicierea consimțământului nostru atât prin violență cât și prin mijloace dolosive (prin dol), așa cum vom arăta în continuare.
În ce privește violența, dispoziția din art.6 al.4 conform căreia, dacă nu au fost depuse documente doveditoare (bineînțeles însoțite și de cererea de recalculare impusă de art.10 al.2), la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul mediu brut pe economie, constituie o evidentă amenințare cu un rău ce privește integritatea fizică a bunurilor noastre, în concret fiind vorba de stabilirea unui punctaj mediu anual mai mic întrucât salariile noastre au fost, în general, mai mari decât salariul mediu brut pe economie.
În ce privește dolul, chiar dacă acesta nu rezultă din conținutul H.G. nr.735/2010, este deja de notorietate că:
- Membri ai Guvernului României, inclusiv Primul-ministru, au afirmat de mai multe ori în mass-media că pensiile militare mai mici de 3000 lei nu vor scădea (a se vedea, spre exemplu, următoarele pagini web: http://militar.infomondo.ro/ actualitate/boc-zice-ca-nu-scade-pensiile-militare-sub-3000-de-lei-sa-l-credem.html; http://www.capitalul.ro/finante-banci/mihai-seitan-pensiile-militare-sub-3.000-de-lei-nu-vor-scadea.html; http://www.agentia.org/pensiile-celor-din-armata-si-servicii-secrete-nu-scad-sub-3000-de-lei-5167.html.).
Această afirmație nu are nici o acoperire legală, nu se prevede nicăieri acest lucru.
- Pentru a justifica legalitatea scăderii pensiilor mai mari de 3000 lei, Primul-ministru a făcut referire de mai multe ori la Cazul ”Andrejeva vs. Letonia” judecat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, invocându-l ca fiind un caz în care această instanță ar fi reținut că legea garantează dreptul la pensie și nu întinderea acestui drept, adică cuantumul ei (a se vedea, spre exemplu, următoarele pagini web: http://www.wall-street.ro/articol/Economie/86645/Boc-invoca-o-decizie-CEDO-Legea-garanteaza-dreptul-la-pensie-nu-si-cuantumul-ei.html; http://www.infolegal.ro/emil-boc-invoca-hotarari-ale-cedo-ca-sa-taie-pensiile-deciziile-cedo-sunt-insa-fix-invers/2010/06/01/; http://www.gandul.info/news/boc-invoca-hotarari-ale-cedo-ca-sa-taie-pensiile-deciziile-sunt-insa-fix-invers-6239334).
În realitate, în cauza ”Andrejeva vs. Letonia” (cererea nr.55.707/2000) nu este vorba de justificarea scăderii pensiilor ci de refuzul Statului pârât de a acorda o pensie unei persoane care a lucrat în Uniunea Sovietică, pe motiv că nu are cetățenia lituaniană. C.E.D.O. arată că legislația privind sistemul de asigurări sociale dă naștere unui interes pecuniar în beneficiul persoanelor care îndeplinesc criteriile stabilite de lege și cade sub imperiul art.1 din Protocolul 1 privind protecția proprietății, dar și sub imperiul art.14 din Convenție privind interzicerea discriminării. În niciun caz, nu se motivează în vreun fel că legea ar putea retroactiva.
Afirmațiile prezentate mai sus sunt apte - având în vedere că au fost făcute în public, de membri ai guvernului - să inducă în eroare pensionarii militari și să-i determine să-și caute actele și să-și depună cereri de recalculare a pensiei, crezând fie că pensia nu le va scădea, fie că această scădere are o acoperire legală și nu mai poate fi contestată în nicio instanță.
Cu privire la ”Nota de fundamentare” a H.G. nr.735/2010, anexată la întâmpinarea depusă de pârât, vă rugăm să observați că:
La Secțiunea a 2-a, punctul 2 (Schimbări preconizate):
Determinarea punctajului mediu anual pe baza salariului mediu brut pe economie s-a prevăzut doar pentru situația în care nu pot fi dovedite venituri de natură salarială (așa cum se stipulează în Legea nr.119/2010), nu și pentru situația în care nu se depun documente doveditoare, adăugată nelegal în art.6 al.4 din H.G. nr.735/2010.
La Secțiunea a 4-a(Impactul financiar…):
Din faptul că nu s-au menționat nici un fel de date rezultă că nu s-a făcut nici un fel de studiu de impact.
La Secțiunea a 5-a, punctul 2 (Compatibilitatea proiectului de act normativ cu legislația comunitară în materie):
S-a menționat ”Proiectul de act normativ nu se referă la acest subiect”. Rezultă că nici măcar nu a fost analizată această compatibilitate!
La Secțiunea a 6-a:
S-a menționat că proiectul a fost elaborat cu consultarea Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale.
Nu rezultă că ar fi fost consultate și casele sectoriale de pensii ale M.Ap.N., M.A.I. și S.R.I., adică tocmai cele chemate să pună în aplicare actul normativ.
*
* *
Cu privire la cererea de intervenție formulată de Ministerul Administrației și Internelor, solicităm respingerea acesteia ca neîntemeiată.
Încercând să-și justifice solicitarea de respingere a acțiunii noastre, M.A.I. a motivat, între altele, că ”printr-o simplă parcurgere a Legii nr.164/2001 (art.49) și a Legii nr.179/2004 (art.49) apare evident faptul că normele legale incidente stabilesc obligativitatea depunerii unei cereri, de către persoanele îndreptățite, pentru ca acestea să beneficieze de pensie de stat” și că ”în aceste condiții, apar ca evident neîntemeiate susținerile reclamanților potrivit cărora ”hotărârea de guvern adaugă la lege” și ”nimeni nu poate fi obligat să solicite acordarea, extinderea și, cu atât mai puțin, diminuarea unui drept”.
Este evident că se face o confuzie (voită?) între depunerea unei cereri în vederea exercitării unui drept și libertatea de a exercita sau nu acel drept.
Intervenientul a mai motivat, referitor la sancțiunea nedepunerii documentelor doveditoare, că ”în opinia noastră, prin normele legislative contestate, legiuitorul a înțeles să asigure persoanei pensionate o pensie minimă de care acesta să beneficieze, indiferent de documentele depuse în dosarul de pensionare”.
Față de această motivare, arătăm mai întâi că în discuție nu este subiectul pensionării ci cel al recalculării pensiei. În al doilea rând, nu legiuitorul este cel care caută să ne oblige să depunem documente doveditoare, ci Guvernul. În al treilea rând, prima grijă a Guvernului ar trebui să fie nu aceea de a ne asigura un drept minim ci aceea de a ne acorda dreptul legal.
*
* *
Cu privire la compatibilitatea actului atacat cu prevederile Conventiei pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale (CEDO)
Actul normativ atacat încalcă atât dreptul la respectarea bunurilor protejat de Articolul 1 din Primul Protocol Adițional la Convenție, cât și Articolul 14 din Convenție privind interzicerea discriminării, combinat cu Art. 1 din Protocolul 1.
I. Cu privire la încălcarea Art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenție privind dreptul la respectarea bunurilor
I.1. Cu privire la existența unui bun
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat pe cale de jurisprudență că noțiunea de “bun” are un sens autonom, nefiind limitată la proprietatea asupra bunurilor corporale; unele drepturi și interese cu valoare patrimonială constituie “bunuri” si intră sub protecția Art. 1 din Protocolul 1 (Gasus Dosier und Fordertechnik GmbH c. Olanda, Hotărârea din 15 februarie 2005, paragraful 53).
In privința dreptului la pensie ca drept social, Curtea a decis in mai multe rânduri că acesta constituie un bun în sensul Art. 1 din Protocolul 1 (în acest sens menționăm, spre exemplu, cauza Gaygusuz c. Austria, hotărârea din 16 septembrie 1996). Într-o decizie aplicabilă în speța de față (cauza Stec c. Regatului Unit) Marea Cameră a statuat, în Decizia din 5 septembrie 2005, că într-un stat modern si democratic anumiți indivizi sunt, pentru o parte din viață sau pentru toată viața, complet dependenți de o prestație socială pentru a supraviețui. Acestor indivizi statele le recunosc nevoia unui anumit grad de certitudine si stabilitate, oferindu-le dreptul la prestații sociale atâta timp cât îndeplinesc condițiile prevăzute de legea națională pentru a beneficia de ele. Tototdată, în aplicarea art. 1 din Protocolul 1, prin această decizie instanța de la Strasbourg a abandonat diferențierea între sistemele de pensii contributive si cele necontributive, statuând că atunci când un stat alege să implementeze o schema de pensii, drepturile si interesele persoanelor beneficiare sunt protejate de Art. 1 din Protocolul 1 indiferent de faptul că au plătit sau nu contribuții la acel sistem si indiferent de modalitatea de finanțare a acestuia. Curtea a mai hotărât că toate principiile aplicabile în general în cazuri care implică drepturi protejate de Art. 1 din Protocolul 1, sunt aplicabile în egală măsură și în cazul drepturilor de protecție socială. Prin urmare subsemnatii reclamanti beneficiem de un bun in sensul Art. 1 din Protocolul 1 la Conventie.
I.2. Cu privire la existența unei ingerințe în dreptul la respectarea bunurilor
Ingerința în dreptul la respectarea bunurilor constă în privarea totală sau parțială a individului de dreptul de a beneficia de acel bun. In cauza de față, actul normativ atacat ne obligă să contribuim la diminuarea unui drept pe care îl avem, prin depunerea cererilor de recalculare a pensiei și ne penalizează cu o diminuare și mai drastică a drepturilor noastre patrimoniale în cazul în care nu ne conformăm acestei obligații.
I.3. Cu privire la justificarea ingerinței
Pentru a fi justificată, deci compatibilă cu prevederile Art. 1 din Protocolul 1 primul paragraf, o ingerință în dreptul la respectarea bunurilor trebuie să respecte trei cerințe: a) trebuie realizată in condițiile prevăzute de lege; b) trebuie să urmarească un scop de interes general; c) trebuie să fie necesară într-o societate democratică (să existe un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat)
Curtea de la Strasbourg a decis că aceste trei cerințe trebuie întrunite cumulativ, fiind suficient ca una dintre ele să nu fie îndeplinită pentru ca ingerința să fie contrară dreptului la respectarea bunurilor prevăzut de Art. 1 din Protocolul 1.
În cauză sunt încalcate atât cerința legalității cât și cea a proporționalității, așa după cum vom arăta în continuare.
a) Încălcarea cerinței legalității
Cu privire la această cerință, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în cauza James c. Regatul Unit, Hotărârea din 21 februarie 1986, că nu este suficient ca ingerința să fie autorizată de o prevedere normativă, ci trebuie respectate anumite cerințe privind calitatea acestor prevederi, pentru ca persoanele vizate să fie protejate împotriva unor acțiuni arbitrare, exercitate sub protecția unei aparențe de legalitate. Prevederea internă în temeiul căreia se produce o ingerință în dreptul justitiabilului la ocrotirea bunurilor trebuie să respecte principiul preeminenței dreptului. În acest sens, Curtea a stabilit că prevederea națională trebuie să fie suficient de precisă și de accesibilă pentru a permite persoanelor vizate să îi prevadă consecințele, într-o măsură rezonabilă, în funcție de circumstanțele cauzei, și să își regleze conduita în mod corespunzător. Acest lucru implică un nivel de previzibilitate care variază în funcție de natura prevederii în cauză, de domeniul vizat, precum si de numărul si statutul persoanelor vizate. Curtea a mai stabilit că, deși statele trebuie să dispună de o largă marjă de apreciere în privința implementării politicilor sociale și economice, modul în care statul a implementat o prevedere normativă poate fi cenzurat în temeiul Convenției dacă această conduită se dovedește în mod manifest lipsită de orice bază rezonabilă (James c. Regatul Unit precizată anterior, paragraful 46).
Totodată, prevederea în temeiul căreia se produce ingerința trebuie să conțină garanții procedurale suficiente pentru evitarea abuzului de putere din partea autorităților (Winterwerp c. Olanda, Hotărârea din 27 noiembrie 1981; Hentrich c. Franța, Hotărârea din 22 septembrie 1994).
Actul atacat încalcă toate cerințele de previzibilitate si de accesibilitate, deoarece a apărut pur și simplu în Monitorul Oficial, fără ca proiectul acestuia să fi fost adus la cunoștința publicului și fără desfășurarea unui proces de consultare cu organele însărcinate cu aplicarea dispozițiilor actului, cu cetăţenii interesați și cu asociaţiile legal constituite, așa cum dispun normele legale (art.6 din Legea nr.52/2003 privind transparența decizională în administrația publică și art.15 din ”Regulamentul privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum şi a altor documente, în vederea adoptării/aprobării”, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.561/2009), precum si fara a se evalua impactul din punct de vedere social, financiar sau al sănătății, asupra persoanelor obligate să facă demersuri pe lângă diverse autorități pentru a-și procura documentele referitoare la veniturile obținute pe perioade de zeci de ani de activitate. Nu s-a avut in vedere un aspect esential, și anume acela că nu există o evidență centralizată a veniturilor obținute de către fiecare militar, consecința fiind accea că riscul recalculării incorecte a pensiilor este transferat de la instituțiile statului asupra particularilor.
Mai mult, așa cum am arătat mai sus, actul atacat a fost emis cu exces de putere, deoarece adaugă la lege. Actul atacat contrazice atât litera cât și spiritul legii, conform cărora recalcularea se va face din oficiu, fiind în totalitate o răspundere a instituțiilor statului. Este un exemplu clar de abuz exercitat sub protecția unei aparențe de legalitate, în totală contradicție cu principiul supremației legii și al preeminenței dreptului.
Pentru aceste motive, ingerința în dreptul nostru la respectarea bunurilor nu îndeplinește cerința de legalitate.
b) Încălcarea cerinței de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat
Instanța de la Strasbourg a subliniat în nenumărate rânduri că dacă prima cerință, cea a legalității, nu este respectată, este inutil de a mai analiza legitimitatea scopului urmărit sau proporționalitatea ingerinței (de exemplu, cauza Iatridis c. Greciei, Hotărârea din 25 martie 1999, paragraful 58). Cu toate acestea ne vom referi și la respectarea acestei cerințe a proporționalității.
Curtea a stabilit necesitatea unui just echilibru între satisfacerea interesului general și cerința respectării drepturilor fundamentale ale individului. Acest echilibru se rupe în momentul în care individul este obligat să suporte o sarcină excesivă și disproporționată (Sporrong și Lonnroth c. Suediei, Hotarârea din 23 septembrie 1982, paragraful 50).
O întreagă categorie de persoane în vârstă, având o stare de sănătate precară – multe dintre ele fiind nedeplasabile – este obligată prin actul atacat să depună într-un interval de timp total insuficient, niște eforturi considerabile, aproape imposibile, pentru a-și procura documentele doveditoare necesare pentru recalcularea pensiei în termenul prevăzut și să depună, împotriva voinței lor, o cerere de diminuare a unui drept. Vă solicităm, de asemenea, să observați că penalizarea persoanelor vizate pentru nedepunerea documentelor dovaditoare constă în recalcularea pensiei în funcție de salariul mediu brut pe economie din perioadele respective, un criteriu total neadecvat raportat la munca depusă și la obligațiile asumate în calitate de militari. Cu alte cuvinte, noi reclamanții si celelalte persoane vizate vom suporta riscul unei diminuări considerabile a pensiei, dacă nu vom reuși să îndeplinim în termenul prevăzut obligațiile stabilite prin actul atacat.
Pentru motivele expuse, considerăm că nici cerința proporționalității nu a fost respectată.
II. Cu privire la încălcarea Art. 14 din Convenție privind interzicerea discriminării combinat cu Art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenție privind dreptul la respectarea bunurilor
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, o diferență de tratament în situații similare constituie o discriminare în sensul articolului 14 din Convenție dacă nu are o justificare rezonabilă și obiectivă și nu urmărește un scop legitim (Willis c. Marii Britanii, Hotărârea din 11 iunie 2002, paragraf 48). Pe de altă parte, lista pe care o cuprinde articolul 14 are un caracter exemplificativ şi nu limitativ (Engel şi alţii c. Ţărilor de Jos, Hotărârea din 8 iunie 1976, paragraf 72 şi Rasmussen contra Danemarcei, Hotărârea din 28 noiembrie 1984, paragraf 34).
În cauza de față, se instituie o diferență de tratament între persoanele care își depun cererile de recalculare însoțite de actele doveditoare de venit în termenul prevăzut, persoane care vor beneficia de o recalculare a pensiei într-un anumit fel, și, pe de altă parte, persoanele care nu depun aceste acte din diferite motive (fie că nu doresc să contribuie la diminuarea unui drept, fie că nu au posibilitatea de a procura actele privind venitul realizat), cu consecința că vor fi penalizate prin recalcularea pensiei după alte criterii, și mai dezavantajoase. Consecința este că persoane aflate în situații identice sau similare, din aceeași categorie și cu același statut și aceleasi drepturi la pensie prevăzute de lege, vor suferi discriminări în dreptul lor la respectarea bunurilor pe singurul criteriu al depunerii sau nedepunerii cererii și a documentelor prevăzute în actul atacat. Nu se ține seama de situația personală a persoanelor vizate, dacă sunt sau nu capabile să se deplaseze pentru a solicita de la diverse entități actele doveditoare privind veniturile realizate.
Nu există nici o justificare rezonabilă și obiectivă a acestei diferențe de tratament.
În consecință este încălcat și principiul intezicerii discriminării prevazut de Art. 14 din Convenție.
Art.11 al.1 și 2 și art.20 din Constituție, referitoare la raportul dintre dreptul internațional și dreptul intern, prevăd că tratatele internaționale privind drepturile omului au prioritate față de dreptul intern.
Art.11 al.1 și 2 din Constituție prevede următoarele:
“(1)Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
(2)Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.”
Art.20 din Constituție prevede urmatoarele:
“(1)Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
(2)Dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.”
Prin urmare, în virtutea acestor prevederi constituționale instanța este obligată să acorde prioritate dispozițiilor din Convenția Europeană a Drepturilor Omului menționate mai sus și să dispună anularea actului atacat.
În concluzie, având în vedere că actul atacat a fost emis cu exces de putere, vă solicităm să dispuneți anularea dispozițiilor menționate, care ne încalcă drepturile și interesele noastre legitime.
18.11.2010 RECLAMANȚI:
Hexan Viorel, Stănescu Gheorghe, Trif Ștefan,
Patca Iulian, Bob Ioan, Șerban Mircea-Matei și
Vanea Vasile,
prin avocat Iepure Viorel

sâmbătă, 27 noiembrie 2010

George Friedman: Romania trebuie sa invete sa fie un risc pentru rusi, germani si, de ce nu, americani

Cititi ce ne spune acest evreu american, ca sa vedeti cum arata in realitate Romania si nu asa cum ne place noua, cei care am contribuit din plin la declinul ei, sa o privim.

Sa continuam sa ne calcam in picioare pe la racle si moaste facatoare de minuni si sa asteptam sa ne rezolve divinitatea toate problemele, inclusiv problema nationala?


Publicat de Nicoleta Savin pe 17.11.2010 la ora 0:38

Taguri:


George Friedman: Romania trebuie sa invete sa fie un risc pentru rusi, germani si, de ce nu, americani

George Friedman, fondatorul influentei agenţii americane Stratfor, a acordat un interviu lui Anne-Marie Blajan pentru site-ul Hotnews. ro.

Puteţi fi sau nu de acord cu unele sau altele din ideile lui Friedman, dar vă asigur că acest interviu merită citit pe îndelete, cu picioarele în apă rece. Serviciile secrete şi Ministerul de Externe îşi pot lua notiţe.

Nici nouă, simpli cetăţeni, nu ne strică să aflăm în ce lume mai trăim când clasa politică românească are mize politice precum capul dragălaş al Robertei Anastase sau se încăpăţânează să scape de preşedintele Traian Băsescu.

Romania trebuie sa invete sa fie mai periculoasa pentru a exista, sa fie un risc pentru rusi, germani si, de ce nu, americani

UE si NATO nu asigura Romaniei securitatea la care se gandea cand a vrut sa adere, de aceea Romania trebuie sa isi intareasca suveranitatea, sa aiba propria politica, bazata pe urmarirea intereselor nationale, spune fondatorul Stratfor, George Friedman intr-un interviu acordat Hotnews.ro. Ultimii 20 de ani au fost un interludiu placut in istorie, de acum romanii trebuie sa-si gandeasca viitorul, dar e mai comod pentru ei sa se pretinda neajutorati si sa le decida altii viitorul.

Inainte de a-si incepe calatoria in Romania – saptamana trecuta a fost in Bucuresti – fondatorul Stratfor a facut o caracterizare deloc flatanta a Romaniei, pe care a explicat-o in interviul pentru HotNews.ro.

Friedman scria: “Romania a fost intotdeauna o tara greu de descifrat. Romania este greu de inteles pentru ca are mai multe parti. Nu este o tara unitara, in felul in care e Ungaria. Are regiunea carpatica, regiunea Bucurestiului, are tinutul unguresc. Este o tara cu o istorie stranie, a fost intotdeauna o natiune, dar a fost ingropata foarte mult timp. A devenit o natiune suverana doar dupa primul razboi mondial, apoi, dupa al doilea razboi mondial, si-a pierdut din nou suveranitatea. Este o tara care, desi isi cunoaste sufletul, isi cauta locul in istorie, in Europa si in lume. De aceea este foarte greu sa o intelegi uneori.
Este orientata spre UE, dar este una dintre multele tari din uniune al carei loc nu este acolo.
Sa ne uitam la structura de baza a UE. In centru este Germania. Germania este o putere exportatoare masiva, al carei model este ciudat, pentru ca a inceput cu un model de tara exportatoare si asta nu a incetat nici acum. Pentru ca Romania sa se dezvolte, trebuie sa profite de avantajul sau competitiv. Iar avantajul ei este sa devina o tara exportatoare. Problema este ca in centrul UE se gaseste o putere gigantica ce exporta in Romania si este foarte greu pentru Romania sa gaseseasca locul in UE unde sa-si vanda bunurile. Are o populatie foarte talentata, bine calificata, are multe avantaje, insa acum, cand este vremea ca Romania sa fie un exportator agresiv, ea este coplesita de Germania. Si pentru mine chestiunea in sine nu e UE, ci Germania si daca lasa vreun spatiu de dezvoltare. Iar problema Romaniei este una comuna si altor tari sud-est europene. Spre deosebire de polonezi, pentru care istoria si rezistenta sunt o traditie, romanii s-au adaptat la cum bat vanturile. Daca ne uitam la comportamentul Romaniei inaintea celui de-al doilea razboi mondial, Romania incerca sa gasesca o modalitate sa isi pastreze suveranitatea si sa fie in acord si cu germanii. Dupa cel de-al doilea razboi mondial a devenit un satelit comunist, dar diferit de ceilalti sateliti comunisti, incercand sa isi gaseasca propriul loc. Dar si l-a gasit intr-un mod foarte ciudat, cu Ceausescu. Dupa sfarsitul razboiului rece, Romania a vrut, mai mult decat orice, sa devina o tara normala. Iar definitia a ceea ce inseamna normal a fost pentru ea sa devina membru al NATO si al UE si apoi a crezut ca va fi ca toti ceilalti. Si in aceasta modalitate de a se adapta nu si-a definit identitatea.

George Friedman defineste problema esentiala a Romaniei:

Ca sa fii o natiune suverana e nevoie sa ai controlul asupra suveranitatii, a viitorului tau national, a puterii militare si economice pe care o ai. Romanii – si nu numai ei – si-au spus ca, daca sunt membri ai UE si NATO aceste organizatii vor avea grija de ea si ea va fi libera sa se ocupe de alte lucruri. Si cred ca asta e problema: pentru ca eu nu cred ca UE are grija de voi, in mod cert nu cred ca NATO o face, ca v-ar proteja daca s-ar intampla ceva. Traiti intr-o parte foarte periculoasa a lumii in care oricand se poate intampla ceva. Si trebuie sa va dezvoltati institutiile suveranitatii, dar asta se face greu, este scump si nu e tocmai confortabil. In aceasta faza se afla Romania.

Reporter: Romanii au crezut ca NATO si UE ii vor proteja, NATO prin invocarea articolului 5, iar pentru a adera la UE am adoptat standardele si politicile europene si am renuntat la bucati din suveranitatea noastra pentru a fi parte a acestui club. Si acum dvs. spuneti ca Romania trebuie sa isi construiasca si revendice suveranitatea.

George Friedman: Acum 20 de ani, NATO era o puternica alianta militara. Insa europenii sunt dezarmati. Articolul 5 este un document interesant, si se pune intrebarea cine ar interveni. Sunt trei puteri militare care ar putea interveni: americanii, britanicii si turcii.

Dar nucleul NATO si nucleul UE sunt diferite, al UE e format din Franta si Germania, in NATO nu ele sunt nucleul. Si Franta si Germania nu sunt capabile sa va vina in ajutor. Deci este o asimetrie intre politica voastra de aparare si politica economica. Este foarte clar ca in apararea voastra, daca Rusia si-ar schimba pozitia sau s-ar intampla ceva in Moldova, germanii nu ar putea veni in ajutor, nici francezii si nici nu se pune problema daca ar vrea sau nu.

In privinta politicii economice am remarcat ca Germania iese din recesiune, ca alte tari ale UE nu ies si asta este o chestiune serioasa. De 20 de ani, UE a experimentat prosperitatea, iar in acele vremuri de prosperitate problemele structurale ale UE au fost ascunse. Cand a aparut prima criza, in 2008, problemele structurale au iesit la iveala. Si se mai pune problema asupra a ceea ce vrea Romania si ceea ce vrea Germania. Vrea Germania sa stea in aceeasi relatie cu UE ca inainte? (…) Unul dintre lucrurile pe care trebuie sa le inteleaga romanii este ca ideea lor despre UE ar putea sa nu mai coincida cu a germanilor, britanicii se indeparteaza de Europa si nu stiu ce pun francezii la cale.

Reporter: Ati mentionat mai devreme Moldova, iar interesul Romaniei referitor la aceasta tara este evident. Dvs. spuneati insa, in descrierea Romaniei, ca daca am antagoniza Rusia, romanii n-ar face nimic pentru sustinerea Moldovei. Autoritatile romane ar putea aduce contraargument actiunile din ultimul an si jumatate.

George Friedman: N-am vazut nicio actiune, am vazut discursuri, nu actiuni. Daca esti rus, si Putin este un rus foarte bun, si privesti harta iti spui: am controlul asupra Ucrainei – nu direct, dar am control -, Nistrul este o linie absolut critica de aparat. Este un spatiu intre Romania si influenta rusa, si acest spatiu este Basarabia, sa o numim asa. Pentru Basarabia, Stalin a renuntat la jumatate din Polonia. De ce este ea atat de importanta? Pentru ca daca NATO ar avea trupe in Basarabia, uitati-va cat de aproape ar fi de Odessa.

Pe de alta parte, daca rusii influenteaza acest teritoriu – rusii au inca echipament militar acolo – si sunt la granita voastra va pot influenta perspectiva si comportamentul. Iar cel mai important lucru din punctul de vedere al rusilor este ca acest comportament comporta un risc foarte mic. Daca esueaza, viata continua ca pana acum. Daca au succes, sunt intr-o pozitie strategica mai buna, dar nu sunt riscuri pentru ei in a-si urma politicile in Moldova. Si as mai spune ca romanii nu au creat o situatie in care rusii sa simta ca risca ceva. Si nici nu puteau. Trebuie sa aiba o alianta functionala.

Una dintre dovezile ca NATO nu mai e functionala este faptul ca NATO nu are nicio pozitie in Moldova, nu poate oferi sustinere Romaniei in nimic din ceea ce priveste Moldova. Moldova este de interes national important, fundamental pentru Romania si trebuie evaluata orice alianta pe baza intrebarii daca aceasta ii sustine interesul national. Este foarte clar ca NATO nu o face. Germanii sunt mai interesati de relatia cu Rusia decat de relatia cu Romania.

Reporter: Germanii au adus pe masa discutiilor cu rusii problema transnistreana.

G.F.: Au adus in discutie singurul subiect pe care stiau ca rusii nu vor ceda niciodata.

Reporter: Credeti ca nu vor ceda niciodata?

G.F.: Daca as fi un geograf rus, m-as uita la raul Nistru si mi-as spune ca este fundamental sa pastrez controlul pe aceasta linie de demarcatie. Si mi-as mai spune ca Transnistria a fost adaugata Moldovei prin circumstante foarte ciudate, ca etnic nu seamana cu Moldova. Dar, lasand toate argumentele la o parte, mi-as spune ca nu-mi pasa de nimic: asupra aceastei linii este absolut necesar sa pastrez controlul.

Este foarte interesant ca interventia germana a venit pe o chestiune unde stiau perfect ca rusii nu vor ceda. Nu au adus in discutie chestiuni mult mai interesante, privind Moldova – garantii ca rusii nu vor interveni in alegeri, garantii ca rusii nu vor mai desfasura forte acolo. Ceea ce a facut Merkel a parut a fi foarte util, in timp ce se concentra pe o chestiune unde nu exista speranta de rezolvare, a ignorat chestiuni mult mai importante pentru Germania: Moldova insasi. Este o femeie foarte inteligenta.

Reporter: Este o perspectiva interesanta, pentru ca exista analisti europeni care spun ca aducerea in discutia cu rusii a acestei chestiuni – retragerea trupelor din Transnistria – si stiindu-i pe rusi care, probabil nu isi vor retrage trupele, Merkel isi risca reputatia in UE, iar UE insusi isi prejudiciaza rolul de actor influent pe scena internationala. Par multe lucruri in joc.

G.F.: Ce e in joc? Ce se va schimba? Nu va mai importa gaz rusesc? Aici e problema: Europa este concentrata pe imagine, nu pe putere. Si asta e unul dintre multele cazuri care demonstreaza asta. Ce risca, de fapt, Merkel? In mod cert i-a consultat pe rusi, pe Medvedev, inainte sa faca miscarea asta, iar rusii au inteles clar ca nu trebuie neaparat sa cedeze, daca li se cere asta. Ceea ce a facut a fost sa creeze imaginea de actiune. (…) Daca as fi german asta as face si eu. Nu este in interesul lor sa se angajeze intr-o disputa cu Rusia pe tema Moldovei.

Problema este ca Romania nu si-a creat o politica externa pe cont propriu, ci incearca sa isi creeze una in contextul UE, care nu exista, ci sunt mai multe politici ale mai multor tari, ale caror interese nu coincid cu interesele voastre.​

Reporter: O analiza Stratfor spunea ca SUA au recomandat Romaniei – in sustinerea fortelor democratice de la Chisinau – sa creeze organizatii media, ONG-uri, fonduri de investitii si a esuat. Romania a spus mereu ca are nevoie de sustinerea UE in ajutarea Moldovei, pentru ca singura nu poate face multe.

G.F.: Iata cum sta treaba: nu aveti sustinerea UE. Prin urmare, intrebarea pentru Romania este daca face ceva de una singura, nu face nimic sau incearca sa gaseasca alte relatii. Si mi se pare ca analiza Romaniei e de genul: daca atrag fortele europene de partea mea, atunci sunt mai puternica. E adevarat, numai ca nu atrageti fortele europene.

Moldova este o regiune romaneasca, a cazut in mainile rusilor din cauza pactului dintre Hitler si Stalin, nu poate fi revendicata fara riscuri, nu poate fi revendicata fara eforturi si din acest punct de vedere mi-e greu sa imi dau seama cum e Romania, ca sa ne intoarcem al inceputul discutiei.

Nu mi-e clar ca inteleg care sunt interesele nationale fundamentale ale Romaniei si ce riscuri este pregatita sa isi asume. Cred ca e in pozitia in care nu vrea sa isi asume niciun risc, ceea ce e perfect rezonabil, insa traiti intr-un colt de lume in care nu prea exista optiuni.

Si ultimii 20 de ani au fost un interludiu foarte placut in istorie. Inainte de asta intelegeati totul despre riscuri, ii intelegeati pe rusi, va intelegeati guvernul. Pentru 20 de ani a fost mai usor si cred ca faceti confuzie intre acesti 20 de ani si viitorul vostru. Rusii isi revin, germanii isi joaca jocul, americanii isi joaca jocul – care e diferit de al tuturor celorlalti – iar Romania are chestiuni strategice de clarificat, decizii strategice de luat. Iar ceea ce face ea in UE si NATO este sa se eschiveze de la a lua decizii strategice. Lasandu-le pe seama altora. Si nu merge asa.

Reporter: Ideea in Romania a fost ca, odata integrati in UE si NATO, avem asigurata securitatea, atat ca tara si natiune, cat si siguranta economica. Tocmai de aceea s-au si facut eforturile acelea pentru a corespunde tuturor standardelor necesare integrarii.

George Friedman: Aceasta era ideea in intreaga Europa, ca UE va rezolva problemele, dar acum nu mai suntem in 2005, ci in 2010, la doi ani dupa 2008, cand Romania are un sistem bancar detinut in mod coplesitor de banci staine, cel din Cehia e detinut in proportie de 96% de banci straine.

Aveti un sistem financiar care nu e numai sub controlul Bruxelles-ului, ci si sub controlul italian, austriac si al altora. Chestiunea e urmatoarea: ati fost dispusi sa renunati la suveranitate in schimbul securitatii. Si intrebarea este sunteti in siguranta? Infloreste economica romaneasca? Ideea este sa lasati sa treaca doar cativa ani. Eu insa cred ca atunci cand in centrul UE se afla o masina uriasa de export, tarile mai mici nu isi pot gasi un loc in UE si nu se pot proteja de exporturile germane. Nu vad in UE siguranta economica pe care o cautati. NATO, in ciuda intalnirilor institutionalizate, nu mai functioneaza ca o alianta militara.

Reporter: Incearca sa se redefineasca acum.

G.F.: Incearca sa se redefineasca, insa cum putem avea o alianta militara cand europenii nu au armata. Si, in final, se va ajunge ca americanii si britanicii sa treaca la actiune si europenii sa ii condamne. Si americanii nu prea mai au apetit pentru interventii.
Insa cel mai important lucru este ca starea psihologica de securitate si realitatea obiectiva a pozitiei Romaniei sunt diferite. Ideea ca in aceste doua institutii multilaterale ati gasit securitatea trebuie examinata cu multa grija, pentru ca nu e tocmai securitatea pe care o credeti. Asta nu inseamna ca trebuie sa parasiti UE si NATO. Cred ca Romania are nevoie de relatii bilaterale cu alte tari. Nicio tara nu va intra in relatii bilaterale cu o alta tara decat daca are interese. Si Romania trebuie sa fie in pozitia in care sa reprezinte greutate in calitate de aliat.

Reporter: O alta analiza Stratfor spunea ca Romania are doua optiuni: ca o tara ca Rusia sa gaseasca in Romania un partener de dialog, sau ca Romania sa devina terenul de confruntare intre Rusia si Occident. Spre care dintre aceste optiuni ne indreptam?

G.F.: Acum rusii sunt multumiti cu pozitia pe care o au. Din cauza razboaielor din Irak si Afganistan, fortele americane s-au retras. Asta a deschis o fereastra de oportunitati pentru rusi sa sustina fortele prin care sa rastoarne rezultatele obtinute prin revolutiile colorate: atacul asupra Georgiei a fost un mesaj transmis Kievului sau Rigai.

Iar mesajul a fost: atat valoreaza garantiile americanilor. Iar acest mesaj a fost auzit. Pe americani i-a prins intr-un moment foarte prost, erau pe picior gresit. Acum rusii si-au recastigat pozitia geopolitica. Au comunitatea Belarus-Kazahstan-Rusia, si-au imbunatatit pozitia in Kirghistan si Tadjikistan, sunt pe alocuri peste tot, in Moldova le-ar placea.

Acum Rusia e in pozitia sa intre in legatura/contact cu Europa, pentru ca au obtinut ceea ce vroiau, nu cauta razboi, nu cauta sa ocupe Europa. S-au adresat partenerului lor natural, Germania, si germanii – care se simt inconfortabili cu NATO si UE – le raspund rusilor. Rusii le dau resurse, gaz natural, ei le dau inapoi capital si tehnologie. Germanii au o populatie in declin, nu mai vor turci, asa ca in loc sa aduca mana de lucru in Germania muta fabricile acolo unde este inca mana de lucru, in Rusia, care are si ea o populatie in declin, dar si surplus pe piata muncii, din cauza ineficientei. Este o relatie sinergica.

Si cred ca, dupa criza greaca, germanii s-au intrebat ce primesc de la UE. Si primesc acces la pietele voastre, dar nu vor sa va scoata din faliment. Cand estul Europei a fost in criza, Germania a vrut intercentia FMI, adica banii americani, iar americanii au intervenit atunci. Dar cred ca e o greseala sa credeti ca americanii vor lasa FMI sa salveze de la faliment UE, doar daca germanii nu vor fi de acord sa scoata din faliment California.

Fie UE e o federatie de state, caz in care Romania si Germania sunt la fel de diferite precum Texas si California, fie este o zona de comert liber in care nimeni nu are obligatii fata de altcineva. Celor din exterior le-a devenit clar ce este UE si le e clar si germanilor ce vor.

Insa validarea psihologica pentru Romania, Ungaria si alte tari privind validarea iesirii din comunism a fost UE, a fost o majora necesitate psihologica. Si, din nefericire, in mintea lor a deveni parte a Europei a insemnat a deveni parte a UE. Cred ca e vremea sa recunoasteti ca Romania este europeana pentru ca este in Europa, ca este o tara suverana si are propriile interese, ca UE poate fi un instrument util daca e in interesul ei. Dar Romania trebuie sa se intoarca la istorie si asta e greu, pentru ca n-a fost niciodata o parte a istoriei, spre deosebire de Polonia, sau chiar Ungaria.

Reporter: Accentuati importanta relatiilor bilaterale cu alte tari si Romania nu are relatii cu Rusia.

G.F. Rusii nu au nimic sa va spuna.

Reporter: Dar ii putem face sa aiba lucruri sa ne spuna? Putem construi o relatie cu Rusia, ar trebui Romania sa construiasca un dialog?

G.F.: Este intotdeauna bine sa ai un dialog, daca ai ce sa discuti. Cand construiesti astfel de relatii te uiti la ceea ce are celalalt si iti doresti si tu sau de ce te temi si ai un dialog. Altfel, ai doar un pranz. Si ideea este ca rusii nu vad niciun risc cand se gandesc la Romania.

Reporter: Si de aceea nu ne acorda atentie…

G.F.: De ce ar face-o? Romania trebuie sa isi construiasca propriile capacitati, dar in acelasi timp trebuie sa aiba relatii bilaterale. Una cu SUA, alta cu Turcia, o mare putere la Marea Neagra. Marele noroc al Turciei este ca nu e membra a UE, altfel nu s-ar fi descurcat atat de bine cum o face acum. Este un potential partener comercial, un investitor, un hub energetic, si voi puteti deveni un punct nodal energetic prin proiectul AGRI, iar Azerbaidjanul este puternic influentat de Turcia. Conceputul cooperarii la Marea Neagra are sens, iar in acest context, Turcia este o mare putere, nu mai e Turcia de acum 10 ani. O orientare a Romaniei in aceasta directie, fara sa se neglijeze UE, ar fi foarte buna.
Romania trebuie sa ia decizii care au sens geografic si economic. Si, uitandu-ne la Marea Neagra, puteti avea succes. Rusii vorbesc cu turcii pentru ca au o armata mare, au o economie solida si le vorbesc cu grija. Ca sa-si pastreze pozitia, Romania trebuie sa aiba ceva care sa ingrijoreze rusii, sau germanii sau chiar americanii. Romania nu poate fi luata ca atare.

Reporter: Si ce avantaje ar putea avea Romania?

G.F.: Are o populatie creativa si dinamica, bine instruita, un cost al muncii scazut si este un bun loc pentru investitii, odata ce va clarificati regulile economice privind investitiile.

Un alt lucru pe care trebuie sa il aiba este o armata. Nu esti ascultat cu atentie in lumea asta daca nu ai o armata. Veti zice ca e costisitoare. Iar eu va voi spune sa va uitati la secolul trecut: 5% din PIB ar fi o suma colosala, dar ce ati fi platit sa evitati rusii si germanii. Daca voi credeti ca nu mai exista amenintari si nu vor mai exista, atunci sunteti intr-o pozitie foarte rationala. Pe de alta parte, trebuie sa va ganditi ca in aceasta parte de lume nu a fost un secol fara vreo tragedie. Si in aceste conditii 5% nu inseamna atat de mult.
Polonia credea in 1939 ca are o relatie cu germanii si cu rusii, care a facut radicala modernizare a armatei sale nenecesara.

Sunt doua chestiuni: nu poti ajuta o tara care se prabuseste intr-o saptamana. Si in al doilea rand, in aceasta lume nimeni nu ajuta o tara care nu se poate ajuta singura. Ideea ca germanii vor trimite tinerii sa lupte si sa moara in interesul Romaniei nu e rationala. Poti argumenta ca Rusia nu va fi agresiva, poate ca nu va fi, dar in trecut, de fiecare data cand o tara est-europeana a pariat ca o alta nu va fi agresiva, a pierdut.

Daca iti construiesti apararea si nu sunt agresivi, ai irosit ceva bani. Daca iti construiesti apararea si de aceea nu sunt agresivi, nu vei sti niciodata. Dar daca iti construiesti apararea si vor veni, atunci aliantele inseamna ceva. Nimeni nu isi va trimite copiii sa va apere. Am doi copii in armata americana: fiica mea a fost in Irak, timp de 25 de luni, fiul meu este in aviatie. Ei nu vin aici sa apere romanii.
Daca e in interesul nostru, e o alta problema. Un lucru asupra caruia trebuie romanii, ca o natiune matura, sa isi puna intrebarea este cum sa fac sa transform asta in interesul americanilor?

Din punctul de vedere al americanilor, un cordon sanitar din Polonia pana in Romania este de mare interes si la asta s-ar putea si s-ar angaja SUA. Dar nu te poti angaja la ceva ce nu exista. Nu uitati, in timpul razboiului rece Germania de Vest a fost aparata de vest-germani. Si americanii au adaugat ceva acestei aparari. NATO a fost un loc in care s-au impartit greutatile (burden sharing). Si asta a inseamnat ca alte tari erau linia principala de aparare si americanii i-au sustinut.

Daca Romania spune ca e prea saraca sa se apere, cred ca isi decide soarta pe termen lung.

Reporter: Gresim cand supraevaluam parteneriatul strategic cu SUA?

G.F.: Romania nu e stupida, intelege foarte clar ca are nevoie de o relatie bilaterala cu SUA. Dar parteneriatul e parteneriat si inseamna ca fiecare parte face ceva pentru cealalta. America da semnalul Romaniei foarte clar ca e pregatita sa aiba genul de parteneriat pe care l-a avut cu Polonia: F16 este parte a acestuia. Ramane de vazut daca Romania va face fata provocarii sau nu.

Reporter: V-ati inceput calatoria in Europa de Est cu Romania. Ce impresii v-ati facut pana acum despre momentul in care se afla Romania.

G.F.: Cred ca Romania este la un punct de rascruce. Epoca sa de post-razboi rece s-a terminat. S-a terminat in 2008-2009 si inca nu si-a definit cum va merge inainte si e greu sa-si doreasca o continuare a unei epoci trecute.

E interesanta nostalgia pe care am gasit-o in Romania. Si nu e o nostalgie pentru comunism, ci pentru perioada 1991-2008. Este nostalgia pentru perioada post-razboi rece. Cand totul era simplu, era clar, stiati ce aveti de facut: daca intram in UE si in NATO, totul va fi bine.
E de inteles, Romania era extenuata psihic dupa perioada Ceausescu, dupa comunism, toti erau obositi si totul parea simplu.

Acum totul e complicat si impresia mea dupa ce am vorbit cu oameni este ca incep sa se adapteze, dar inca nu au depasit faza in care sa inteleaga ca lumea s-a schimbat in 2008, ca germanii vad altfel UE, ca invazia rusilor in Georgia in 2008 au schimbat lucrurile. Cred ca exista 90% dorinta de a continua sa credeti ca nimic nu s-a schimbat si 10% suspiciunea ca s-a schimbat. Si prima impresie e ca romanii, la suprafata neaga ca s-a intamplat ceva, insa in profunzime se lupta sa inteleaga si sa accepte asta. Cum poate face Romania fata acestei schimbari?

E interesant ca romanii se vad mai slabi decat ii vad altii
: e o tara in sud-estul Europei, este mare, substantiala, poate insemna ceva. Dar romanii vor sa creada ca sunt slabi, pentru ca, daca sunt foarte slabi, nu trebuie sa actioneze, iar ei vor sa evite actiunea. Este ca si cum uneori isi spun ca, daca se conving ca sunt neajutorati, istoria isi va urma cursul si ei nu pot impiedica asta. Insa eu am sentimentul ca sunt constienti de asta, insa nu vor face nimic in aceasta privinta. (…) Exista un fel de pace in neajutorare. Cand esti neajutorat, nu poti face nimic.
Polonezii cauta solutii, ungurii sunt neajutorati si le place sentimentul, dar voi sunteti ancora sudica, sunteti mai aproape acum de rusi, fizic, decat oricine altcineva si aveti amintiri neplacute. In final Romania se va intoarce la istorie si va deveni o natiune istorica, actionand, asumandu-si riscuri. Va fi dureros psihologic, tind sa cred ca in Romania crizele nu sunt materiale, sunt psihologice.

Cred ca Romania trebuie sa aiba o politica nationala, care trebuie dezvoltata intern si pentru care trebuie platit in plan intern.

Reporter: Unii analisti europeni vorbesc despre reminiscente de gandire in America in paradigma razboiului rece. Este oare Romania judecata in aceasta paradigma si este ea cea corecta?

G.F.: Uitati razboiul rece, hai sa ne uitam la al doilea razboi mondial. Exista aceeasi problema, Basarabia, aceeasi interbare, relatia voastra cu Germania. Ganditi-va la primul razboi mondial. Razboiul rece a fost un episod al unei chestiuni permanente in Europa: relatia germano-rusa. Celor care spun ca este gandire de razboi rece le-as raspunde ca este gandire de al doilea razboi mondial sau de primul razboi mondial.

Dimineata, cand se trezesc cei din Ministerul de Externe, se gandesc la aceeasi problema: se gandesc la rusi, se gandesc la nemti. Uneori se gandesc la francezi. Si, ca si in cele doua razboaie mondiale, se gandesc daca americanii sunt acolo, gata sa intervina.

Asa ca nu cred ca e gandire de razboi rece, ci e gandire geopolitica. De doua secole sunt intrebari care nu si-au gasit raspuns, sunt chestiuni fara rezolvare. Jocul se joaca la nesfarsit, in diferite forme.

Romania intotdeauna revine la Basarabia si pentru Basarabia devine mereu un deal intre Germania si Rusia. As spune ca in SUA e o recunoastere ca razboiul nu a fost abolit, ca geopolitica nu a fost abolita, ca SUA nu mai vrea sa lupte intr-un alt razboi rece, nu ne-a placut anteriorul, si tocmai de aceea suntem ingrijorati de ceea ce fac rusii cu germanii. Nu avem factori de presiune asupra germanilor, ei hotarasc de unii singuri, asa ca noi cautam modalitati de a preveni un razboi rece, limitand relatia germano-rusa. Pentru ca pot sa va asigur ca daca germanii si rusii se aliaza, voi veti fi mult mai nefericiti decat noi.

Reporter: In ultima dvs. carte, Urmatorii 100 de ani, avansati idei extrem de interesante, referitoare la diferite state ale lumii. V-as provoca la o prognoza, cum va arata Romania peste 100 de ani?

G.F.: Vad Romania ca parte a unei coalitii, dar nu mi-e clar ce fel de coalitie. Coalitia Europei este o iluzie, o iluzie foarte atractiva, dar ea nu exista. NATO e istorie. Cand ma uit la Romania vad ca interesele sale fundamentale sa fie in siguranta fata de Rusia.

Nu fiindca rusii sunt monstri sau agresivi, ci pentru ca sunt o putere imensa si voi sunteti una mica. America a calcat pe tari pentru ca nu le-au observat si asa fac si rusii. Iar rusii v-au calcat in picioare si inainte.

Va vad ingrijorati din cauza Rusiei, in timp veti fi ingrijorati si referitor la Turcia. Insa problema voastra este construirea propriei coalitii, nu adaugandu-va unei coalitii. Iar ea este Intermarium, singura capabila sa va asigure promovarea propriilor interese.

Un mare pericol e daca Germania isi creeaza o coalitie pe la spatele vostru cu rusii sunteti in capcana de aceasta data. Dar Romania a fost mereu prinsa intre mari puteri, calcata in picioare in drumul lor spre o alta destinatie. Provocarea pentru Romania este sa invete sa devina mai periculoasa pentru a exista.

Nota: Stratfor este o companie de de analiza, supranumita de unii si “CIA din umbra”. Este liderul mondial in oferirea de analize geopolitice si a fost fondata in 1996 de George Friedman.

George Friedman este fondator si CEO al Stratfor. Ultima sa carte, Urmatorii 100 de ani”: O prognoza pentru secolul XXI, este un best seller al New York Times. Inainte de a fonda Stratfor, Friedman a fost directorul Centrului de Studii Geopolitice, pe care l-a fondat in 1994, impreuna cu Universitatea din Louisiana. A fost 20 de ani profesor de stiinte politice si consultant pentru agentii guvernamentale si ale inaltilor ofiteri din armata americana pe probleme de securitate si aparare.