RECITÂND ROLURILE DICTATE
DE PALAT

Trăim cu adevărat, într-o lume concurenţială, în care politica nu mai poate ţine pasul cu economia. Am încercat să argumentez, în desele mele conferinţe, că actuala criză este una provocată de politică şi suportată de cei 80% din cetăţenii care nu sunt înregimentaţi politic. Prin această criză, se urmăreşte ca românii să devină incapabili să ia decizii asupra viitorului lor, să-şi hotărască singuri destinele şi astfel, să fie mai uşor de manipulat. Fiecare din cele două componente majore ale unei societăţi moderne, politica şi economia au instrumente specifice de influenţare. Economia utilizează publicitatea, iar politica - manipularea. Politica românească, în speţă cea de culoare portocalie , provenită din esenţa unei concepţii comuniste, ne-a obişnuit în ultimii 3-5 ani cu unele evenimente şocante şi schimbări rapide de decor social, menite să provoace panică, nesiguranţă şi derută în rândul populaţiei. Aceste fenomene cu impact puternic şi risc social ridicat, au avut şi au rolul de a imprima o stare de inerţie, apatie generală şi indiferenţă faţă de orice schimbare pe care o prezintă guvernul sub titlul gratuit „reformarea statului”. Sunt atât de incerte soluţiile derulate de amatorii şi posesorii puterii încât cei mai mulţi cetăţeni nu mai doresc să opteze pentru vreuna din ele. Cel mai greu de controlat segment socio –profesional a fost şi este armata. Dumnealor politicienii portocalii cunoşteau foarte bine că grupul militarilor în rezervă va fi cel mai greu de controlat şi manipulat şi atunci au fost sfătuiţi de „experţii” şcoliţi în afară să folosească un element foarte distrugător şi dezbinator , „pensia nesimţită aflată în plată” . Speculând faptul că nivelul intelectual al maselor de oameni sărăcite de politica falimentară este destul de scăzut, au declanşat strategia de manipulare prin repetiţia nesfârşită a aceloraşi sloganuri, imagini şi sonorităţi obsedante despre „pensiile nesimţite”, pentru a determina majoritatea oamenilor să creadă că măsurile intreprinse au la bază o motivaţie reală. Impostura psihică creată de guvern a condus la o violare psihică a cetăţenilor generând atitudini de natură emoţională, uneori zgomotoase, cum singuri aţi constatat în argumentele lui guşă şi tăpăloagă. I-am notat cu litere mici în corelare cu natura şi dimensiunea conştiinţei lor civice. Prin această manipulare continuă, întregi colectivităţi au rămas mute şi lipsite de implicare, favorizând acţiuni ale unei puterii lipsite de scrupule morale, definite tot mai des - dictatoriale. Folosind toate instrumentele de propagandă politică şi contextul extern nefavorabil, au generat în rândul cetăţenilor acestei ţări opinii superficiale dar trecătoare în legătură cu rolul jucat de armata română, mai ales, în epoca contemporană. Iraţionalitatea care domină astăzi puterea, a condus societatea românească spre un stadiu absurd de existenţă în care nimeni nu mai este sigur de nimic. Liderii portocalii recită pe de rost rolurile dictate din palat, sub forma unor opinii nefundamentate şi cu obrăznicia cunoscută, susţin aparenţele unei realităţi ştiinţifice. Adresându-se direct românilor, le stimulează instinctele umane prin informaţii tendenţioase la adresa noastră, a militarilor în rezervă. În toate dezbaterile televizate de media servilă, opiniile pro şi contra nu produc nicio concluzie pozitivă la adresa noastră ci, au singurul scop de a promova în mintea cetăţenilor ideile lor hidoase.

DRAGI CAMARAZI! Ne identificăm cu toţii într-o existenţă precară, bazată pe minciună, nesiguranţă, sărăcie şi izolare, în care elementele esenţiale ale unui trai mai bun au fost strivite de forţa brutală a minorităţii portocalii, cocoţată în întreaga piramidă politică. Am trăit o viaţă activă de luptători şi, din când în când, am îmbrăcat salopetele de lucru pentru a fi alături de poporul român în opera de construcţie a unui viitor mai bun. Toate obiectivele măreţe le-am dat în proprietatea lui iar acum sunt „exploatate cu succes” de aceia pe care-i numim capitalişti. Canalul Dunăre Marea Neagră, Transfăgărăşanul, hidrocentralele, termocentralele, căile ferate, blocurile de locuinţe, casa poporului, agricultura, lucrările funciare, metroul, magistralele de energie, porturile, platformele marine, combinatele şi rafinăriile produc în buzunarele capitaliste profituri uriaşe care sunt transmise pe bandă rulantă, în băncile străine. Pentru toate câte au fost ne-am sacrificat anii tinereţii şi am pricinuit multă trudă şi suferinţă celor dragi nouă. Pentru ei merită să rămânem pe baricadele justiţiare până când ciuma portocalie va fi eradicată! Pentru a ne compromite în faţa mulţimilor înfometate au inventat „principiul contributivităţii” care nu se aplică militarilor în nicio ţară membră NATO. Fluturând acest principiu actualul guvern a uitat să spună poporului că mai există şi un angajament, un contract al statului cu noi militarii. A omis intenţionat un element esenţial şi anume că el, statul a reziliat, în mod unilateral, contractul cu noi. A prezentat drept pomană pensiile noastre şi nu ca un drept câştigat. Argumentele lor sunt de tipul ”Nu suntem în NATO, suntem în România. Aşa am hotărât noi”. Sub masca acestui principiu, guvernul Boc a produs o harababură demnă de teoria hoasului generalizat şi ei încă mai cred că vor fi iertaţi. Deseori, îşi cer scuze pentru greşelile comise, pentru decesele pe care le-au produs, pentru camarazii trimişi în spitale , pentru veteranii umiliţi şi eroii batjocoriţi. Fiecare dintre noi ne-am confruntat cu probleme grave, generate de minciună, incompetenţă şi ură toate încorporate în politica de jaf naţional. Exproprierea pensiilor militare prin suspendare şi tăierea acestora prin recalculare, s-a efectuat sub protecţia unor acte normative asumate prin răspundere guvernamentală şi prin exprimarea arogantă a actualei puteri. Clămpănirea fără noimă pe ecranele televizoarelor a unor politicieni plicticoşi şi mediocri , elaborarea noii Ordonanţe de urgenţă privind metodologia de recalculare, bâjbâiala domnului Boc în iţele încurcate ale domeniului juridic, deciziile „provizorii” de pensie mult justificate de Frăţilă, acuzele la adresa unor confraţi poliţişti directe şi iresponsabile, alcătuiesc un spectacol de circ politic care va rula încă unsprezece luni. În acest timp vom continua să primim decizii ilegale, pensii ciuntite, promisiuni neonorate. Desigur, vor continua confuziile juridice referitoare la: retroactivitate, cuantumul pensiei aflate în plată, suspendarea dreptului la muncă şi la pensie, creşterea şi descreşterea pensiei, stagiul complet şi incomplet, aplicarea salariului mediu brut, lipsa din arhivă a datelor personale de salarizare, legi organice anihilate de hotărâri de guvern, completări în regim de urgenţă a Legii 119/2010, etc.

Dragi camarazi ce putem face? În primul rând trebuie să rămânem militari şi cred că am spus suficient. Acest statut ne obligă prin jurământ să ne apărăm reciproc „chiar cu preţul vieţii” prin toate mijloacele legale, să rămânem în „unitate de cuget şi simţiri”, să contribuim la apărarea statului de drept şi al democraţiei constituţionale. Nicio forţă politică nu are tăria noastră de caracter şi nu poate amputa drepturile prevăzute în contractele noastre cu poporul român. Pentru a rămâne militari este necesar ca aberanta Lege 119/2010, să fie urgent abrogată. Altfel vom avea cu toţii grade cu titlul gratuit. Vă reamintesc vorbele înţelepte ale comandantului suprem:” Pensiile recalculate pe Legea 119 şi comunicate pensionarilor militari prin decizii, rămân valabile. Atât cele care au crescut cât şi cele care au scăzut”. Destul de simplu este să te joci cu soarta a peste un milion de oameni care alcătuiesc familiile noastre. Vine anul 2012, an în care militarii activi, după opt ani de acţiuni cot la cot cu cei din NATO, vor beneficia, pe bună dreptate, de unele drepturi financiare suplimentare. Potrivit legilor aflate în vigoare până la adoptarea Legii 119/2010, pensiile militarilor în rezervă trebuiau actualizate în funcţie de creşterea soldelor militarilor activi. Aceasta este manevra diabolică prin care guvernanţii portocalii încearcă să ne distrugă un trecut glorios şi să ne piardă în mulţimea înfometată. Am folosit termenul „încearcă” pentru că eu vă promit că nu o să reuşească niciodată. Poporul nostru este suficient de inteligent pentru a se trezi din hipnoza portocalie şi acum este rândul lui să ne apere, pentru că prin noi, fiinţa lui a renăscut de fiecare dată. Vom privi din nou cu fruntea sus, vom renaşte împreună, vom reclădi o Românie după dorinţa românilor nu a FMI. România noastră a mai trecut prin asemenea perioade nefaste.

Încă din secolul al XIX-lea, România dorea să intre în sistemul economiei capitaliste, însă pentru îndeplinirea acestui deziderat, era necesară capitalizarea ţării, depăşirea stadiului de „colonie agricolă” a capitalismului anglo-francez şi ulterior, a celui austro-german. Eforturile întreprinse pentru a reduce jugul robiei străine şi formarea unui capital autohton nu au dat rezultate până în perioada primului Război Mondial. Poporul român muncea foarte mult, consuma puţin, trăia în condiţii grele şi în această situaţie se acumula foarte greu un capital naţional. După primul Război mondial, capitalismul românesc s-a revigorat pentru că i s-a oferit posibilitatea jefuirii propriei avuţii naţionale. În aceeaşi perioadă, capitalismul occidental, dezvoltat mai ales după revoluţiile burghezo-democratice (poporul englez – 1689, poporul francez – 1789), folosea din plin resursele existente în aria imperiilor coloniale. Capitalismul românesc a folosit aceeaşi metodă, însă a restrâns aria geografică la teritoriul ţării şi a profitat din plin de situaţiile favorabile pentru jefuirea avuţiei naţionale. În perioada crizelor geopolitice violente (războaie şi revoluţii, mai ales după 1989) când a fost zdruncinat statul de drept şi anihilate multe pârghii de control s-a produs o psihoză care ţine de nebunie, în a acapara bunurile statului. Această boală a oamenilor lipsiţi de caracter a luat forma fraudelor (uneori epocale) şi a deteriorat grav mediul de afaceri în interiorul căruia întreprinzătorii loiali statului au fost anihilaţi de către hoţii care s-au îmbogăţit în timp scurt. În secolele XVIII şi XIX, fenomenul îmbogăţirii rapide era credibil deoarece „căutătorii de aur din Alaska” demonstrau acest lucru. Dar în contextul de sărăcie generalizată, specific plaiului mioritic, cum se poate produce acest fenomen de îmbogăţire rapidă? Pot răspunde cel mai bine speculanţii de la Bursă, borfaşii din cafenele şi colţ de stradă, din culisele ministerelor şi administraţiei locale, care acaparează tot ceea ce ar trebui să intre în vistieria statului. Românul cinstit îşi pune pe bună dreptate întrebarea: „cum este posibil ca în condiţiile regresului sau stagnării producţiei agricole şi industriale, al nivelului de trai în cădere liberă, al unei balanţe comerciale dezastruoase se poate acumula un profit (demn de invidiat şi de capitaliştii occidentali) când se cunoaşte faptul că acumularea de profit este rezultatul unei activităţi economice performante?”

DRAGI CAMARAZI! „Puterea nu este un fenomen nou. Ea stă la temelia guvernării, sociologiei, psihologiei, istoriei şi religiei şi a multor discipline care studiază cum muncesc şi trăiesc oamenii împreună influenţându-se unii pe alţii. Puterea poate să ne ademenească, fiindcă poate fi seducătoare. Dar ea poate să ne inspire, să ne înalţe, să ne entuziasmeze fiindcă poate fi folosită pentru a-i ajuta pe oameni să realizeze lucruri uimitoare”. Am citat din lucrarea lui Blaine Lee „Principiul puterii – Impune-te cu onoare” pentru a vă reaminti, dumneavoastră, dragi camarazi că actuala putere politică nu reprezintă altceva, decât o sursă de dominaţie şi îmbogăţire dar şi a unor multiple avantaje derivate pentru clan şi clientelă. Săracă în reforme, producătoare de mizerie şi suferinţă în numele unui viitor de aur, eludând principiile şi regulile democratice această putere demonică a produs şi va produce multe fapte incriminatorii care constituie atentate la ordinea publică, la siguranţa şi securitatea cetăţenilor. Întreaga legitimitate a statului, a sistemului politic precum şi a regimului democratic a fost pusă în discuţie din cauza corupţiei care a deturnat instituţiile de la funcţionarea în interesul publicului.

În istoria lumii, au existat actori care au influenţat decisiv evoluţia civilizaţiei. Fie că au fost imperii, instituţii, evenimente ori personalităţi, acestea au apărut, s-au dezvoltat şi au decăzut. Creşterea şi descreşterea puterii şi influenţei ideologiei de sorginte comunistă a politicii portocalii trebuie apreciate ca un fenomen normal al unei lumi care a încercat să transforme instituţiile dominante ale statului, în instituţii domestice ale puterii. Înşelând aşteptările a peste 80% dintre români acest regim politic, avid de putere, pare a fi un regim scăpat din chingile democraţiei. Acum trăieşte izolat pe scena politică şi se bucură de toleranţă din partea unei populaţii care, cu greu îşi construieşte alte opinii decât cele sugerate de lideri. Dar mai existăm şi noi pe acest pământ românesc. Îi vom aduce în faţa tuturor instanţelor interne şi internaţionale, vor suporta „retroactiv” prevederile Legilor privind răspunderea ministerială, îi vom însoţi peste tot pe această planetă pentru răul pe care l-au produs unui neam curat şi fără de păcat. Strângeţi rândurile în jurul valorilor neamului românesc şi chiar dacă se încearcă destructurarea ierarhică, nu uitaţi nicio clipă, Generalii şi Coloneii sunt cu voi, suportă, cu excepţia celor vânduţi, aceeaşi umilire şi batjocură din partea clanului portocaliu . Urmaţi îndeaproape liderii de filiale, Comitetul Director, preşedintele Dogaru şi glasul străbunilor.

Honor et Patria! Vae victis!

PRESEDINTELE SCMD Braşov

Gl.mr. (r) prof.univ.dr. Petrişor Mandu