Cititi ce ne spune acest evreu american, ca sa vedeti cum arata in realitate Romania si nu asa cum ne place noua, cei care am contribuit din plin la declinul ei, sa o privim.
Taguri:
George Friedman, fondatorul influentei agenţii americane Stratfor, a acordat un interviu lui Anne-Marie Blajan pentru site-ul Hotnews. ro.
Puteţi fi sau nu de acord cu unele sau altele din ideile lui Friedman, dar vă asigur că acest interviu merită citit pe îndelete, cu picioarele în apă rece. Serviciile secrete şi Ministerul de Externe îşi pot lua notiţe.
Nici nouă, simpli cetăţeni, nu ne strică să aflăm în ce lume mai trăim când clasa politică românească are mize politice precum capul dragălaş al Robertei Anastase sau se încăpăţânează să scape de preşedintele Traian Băsescu.
Romania trebuie sa invete sa fie mai periculoasa pentru a exista, sa fie un risc pentru rusi, germani si, de ce nu, americani
UE si NATO nu asigura Romaniei securitatea la care se gandea cand a vrut sa adere, de aceea Romania trebuie sa isi intareasca suveranitatea, sa aiba propria politica, bazata pe urmarirea intereselor nationale, spune fondatorul Stratfor, George Friedman intr-un interviu acordat Hotnews.ro. Ultimii 20 de ani au fost un interludiu placut in istorie, de acum romanii trebuie sa-si gandeasca viitorul, dar e mai comod pentru ei sa se pretinda neajutorati si sa le decida altii viitorul.
Inainte de a-si incepe calatoria in Romania – saptamana trecuta a fost in Bucuresti – fondatorul Stratfor a facut o caracterizare deloc flatanta a Romaniei, pe care a explicat-o in interviul pentru HotNews.ro.
Friedman scria: “Romania a fost intotdeauna o tara greu de descifrat. Romania este greu de inteles pentru ca are mai multe parti. Nu este o tara unitara, in felul in care e Ungaria. Are regiunea carpatica, regiunea Bucurestiului, are tinutul unguresc. Este o tara cu o istorie stranie, a fost intotdeauna o natiune, dar a fost ingropata foarte mult timp. A devenit o natiune suverana doar dupa primul razboi mondial, apoi, dupa al doilea razboi mondial, si-a pierdut din nou suveranitatea. Este o tara care, desi isi cunoaste sufletul, isi cauta locul in istorie, in Europa si in lume. De aceea este foarte greu sa o intelegi uneori.
Este orientata spre UE, dar este una dintre multele tari din uniune al carei loc nu este acolo.
Sa ne uitam la structura de baza a UE. In centru este Germania. Germania este o putere exportatoare masiva, al carei model este ciudat, pentru ca a inceput cu un model de tara exportatoare si asta nu a incetat nici acum. Pentru ca Romania sa se dezvolte, trebuie sa profite de avantajul sau competitiv. Iar avantajul ei este sa devina o tara exportatoare. Problema este ca in centrul UE se gaseste o putere gigantica ce exporta in Romania si este foarte greu pentru Romania sa gaseseasca locul in UE unde sa-si vanda bunurile. Are o populatie foarte talentata, bine calificata, are multe avantaje, insa acum, cand este vremea ca Romania sa fie un exportator agresiv, ea este coplesita de Germania. Si pentru mine chestiunea in sine nu e UE, ci Germania si daca lasa vreun spatiu de dezvoltare. Iar problema Romaniei este una comuna si altor tari sud-est europene. Spre deosebire de polonezi, pentru care istoria si rezistenta sunt o traditie, romanii s-au adaptat la cum bat vanturile. Daca ne uitam la comportamentul Romaniei inaintea celui de-al doilea razboi mondial, Romania incerca sa gasesca o modalitate sa isi pastreze suveranitatea si sa fie in acord si cu germanii. Dupa cel de-al doilea razboi mondial a devenit un satelit comunist, dar diferit de ceilalti sateliti comunisti, incercand sa isi gaseasca propriul loc. Dar si l-a gasit intr-un mod foarte ciudat, cu Ceausescu. Dupa sfarsitul razboiului rece, Romania a vrut, mai mult decat orice, sa devina o tara normala. Iar definitia a ceea ce inseamna normal a fost pentru ea sa devina membru al NATO si al UE si apoi a crezut ca va fi ca toti ceilalti. Si in aceasta modalitate de a se adapta nu si-a definit identitatea.
George Friedman defineste problema esentiala a Romaniei:
Ca sa fii o natiune suverana e nevoie sa ai controlul asupra suveranitatii, a viitorului tau national, a puterii militare si economice pe care o ai. Romanii – si nu numai ei – si-au spus ca, daca sunt membri ai UE si NATO aceste organizatii vor avea grija de ea si ea va fi libera sa se ocupe de alte lucruri. Si cred ca asta e problema: pentru ca eu nu cred ca UE are grija de voi, in mod cert nu cred ca NATO o face, ca v-ar proteja daca s-ar intampla ceva. Traiti intr-o parte foarte periculoasa a lumii in care oricand se poate intampla ceva. Si trebuie sa va dezvoltati institutiile suveranitatii, dar asta se face greu, este scump si nu e tocmai confortabil. In aceasta faza se afla Romania.
Reporter: Romanii au crezut ca NATO si UE ii vor proteja, NATO prin invocarea articolului 5, iar pentru a adera la UE am adoptat standardele si politicile europene si am renuntat la bucati din suveranitatea noastra pentru a fi parte a acestui club. Si acum dvs. spuneti ca Romania trebuie sa isi construiasca si revendice suveranitatea.
George Friedman: Acum 20 de ani, NATO era o puternica alianta militara. Insa europenii sunt dezarmati. Articolul 5 este un document interesant, si se pune intrebarea cine ar interveni. Sunt trei puteri militare care ar putea interveni: americanii, britanicii si turcii.
Dar nucleul NATO si nucleul UE sunt diferite, al UE e format din Franta si Germania, in NATO nu ele sunt nucleul. Si Franta si Germania nu sunt capabile sa va vina in ajutor. Deci este o asimetrie intre politica voastra de aparare si politica economica. Este foarte clar ca in apararea voastra, daca Rusia si-ar schimba pozitia sau s-ar intampla ceva in Moldova, germanii nu ar putea veni in ajutor, nici francezii si nici nu se pune problema daca ar vrea sau nu.
In privinta politicii economice am remarcat ca Germania iese din recesiune, ca alte tari ale UE nu ies si asta este o chestiune serioasa. De 20 de ani, UE a experimentat prosperitatea, iar in acele vremuri de prosperitate problemele structurale ale UE au fost ascunse. Cand a aparut prima criza, in 2008, problemele structurale au iesit la iveala. Si se mai pune problema asupra a ceea ce vrea Romania si ceea ce vrea Germania. Vrea Germania sa stea in aceeasi relatie cu UE ca inainte? (…) Unul dintre lucrurile pe care trebuie sa le inteleaga romanii este ca ideea lor despre UE ar putea sa nu mai coincida cu a germanilor, britanicii se indeparteaza de Europa si nu stiu ce pun francezii la cale.
Reporter: Ati mentionat mai devreme Moldova, iar interesul Romaniei referitor la aceasta tara este evident. Dvs. spuneati insa, in descrierea Romaniei, ca daca am antagoniza Rusia, romanii n-ar face nimic pentru sustinerea Moldovei. Autoritatile romane ar putea aduce contraargument actiunile din ultimul an si jumatate.
George Friedman: N-am vazut nicio actiune, am vazut discursuri, nu actiuni. Daca esti rus, si Putin este un rus foarte bun, si privesti harta iti spui: am controlul asupra Ucrainei – nu direct, dar am control -, Nistrul este o linie absolut critica de aparat. Este un spatiu intre Romania si influenta rusa, si acest spatiu este Basarabia, sa o numim asa. Pentru Basarabia, Stalin a renuntat la jumatate din Polonia. De ce este ea atat de importanta? Pentru ca daca NATO ar avea trupe in Basarabia, uitati-va cat de aproape ar fi de Odessa.
Pe de alta parte, daca rusii influenteaza acest teritoriu – rusii au inca echipament militar acolo – si sunt la granita voastra va pot influenta perspectiva si comportamentul. Iar cel mai important lucru din punctul de vedere al rusilor este ca acest comportament comporta un risc foarte mic. Daca esueaza, viata continua ca pana acum. Daca au succes, sunt intr-o pozitie strategica mai buna, dar nu sunt riscuri pentru ei in a-si urma politicile in Moldova. Si as mai spune ca romanii nu au creat o situatie in care rusii sa simta ca risca ceva. Si nici nu puteau. Trebuie sa aiba o alianta functionala.
Una dintre dovezile ca NATO nu mai e functionala este faptul ca NATO nu are nicio pozitie in Moldova, nu poate oferi sustinere Romaniei in nimic din ceea ce priveste Moldova. Moldova este de interes national important, fundamental pentru Romania si trebuie evaluata orice alianta pe baza intrebarii daca aceasta ii sustine interesul national. Este foarte clar ca NATO nu o face. Germanii sunt mai interesati de relatia cu Rusia decat de relatia cu Romania.
Reporter: Germanii au adus pe masa discutiilor cu rusii problema transnistreana.
G.F.: Au adus in discutie singurul subiect pe care stiau ca rusii nu vor ceda niciodata.
Reporter: Credeti ca nu vor ceda niciodata?
G.F.: Daca as fi un geograf rus, m-as uita la raul Nistru si mi-as spune ca este fundamental sa pastrez controlul pe aceasta linie de demarcatie. Si mi-as mai spune ca Transnistria a fost adaugata Moldovei prin circumstante foarte ciudate, ca etnic nu seamana cu Moldova. Dar, lasand toate argumentele la o parte, mi-as spune ca nu-mi pasa de nimic: asupra aceastei linii este absolut necesar sa pastrez controlul.
Este foarte interesant ca interventia germana a venit pe o chestiune unde stiau perfect ca rusii nu vor ceda. Nu au adus in discutie chestiuni mult mai interesante, privind Moldova – garantii ca rusii nu vor interveni in alegeri, garantii ca rusii nu vor mai desfasura forte acolo. Ceea ce a facut Merkel a parut a fi foarte util, in timp ce se concentra pe o chestiune unde nu exista speranta de rezolvare, a ignorat chestiuni mult mai importante pentru Germania: Moldova insasi. Este o femeie foarte inteligenta.
Reporter: Este o perspectiva interesanta, pentru ca exista analisti europeni care spun ca aducerea in discutia cu rusii a acestei chestiuni – retragerea trupelor din Transnistria – si stiindu-i pe rusi care, probabil nu isi vor retrage trupele, Merkel isi risca reputatia in UE, iar UE insusi isi prejudiciaza rolul de actor influent pe scena internationala. Par multe lucruri in joc.
G.F.: Ce e in joc? Ce se va schimba? Nu va mai importa gaz rusesc? Aici e problema: Europa este concentrata pe imagine, nu pe putere. Si asta e unul dintre multele cazuri care demonstreaza asta. Ce risca, de fapt, Merkel? In mod cert i-a consultat pe rusi, pe Medvedev, inainte sa faca miscarea asta, iar rusii au inteles clar ca nu trebuie neaparat sa cedeze, daca li se cere asta. Ceea ce a facut a fost sa creeze imaginea de actiune. (…) Daca as fi german asta as face si eu. Nu este in interesul lor sa se angajeze intr-o disputa cu Rusia pe tema Moldovei.
Problema este ca Romania nu si-a creat o politica externa pe cont propriu, ci incearca sa isi creeze una in contextul UE, care nu exista, ci sunt mai multe politici ale mai multor tari, ale caror interese nu coincid cu interesele voastre.
Reporter: O analiza Stratfor spunea ca SUA au recomandat Romaniei – in sustinerea fortelor democratice de la Chisinau – sa creeze organizatii media, ONG-uri, fonduri de investitii si a esuat. Romania a spus mereu ca are nevoie de sustinerea UE in ajutarea Moldovei, pentru ca singura nu poate face multe.
G.F.: Iata cum sta treaba: nu aveti sustinerea UE. Prin urmare, intrebarea pentru Romania este daca face ceva de una singura, nu face nimic sau incearca sa gaseasca alte relatii. Si mi se pare ca analiza Romaniei e de genul: daca atrag fortele europene de partea mea, atunci sunt mai puternica. E adevarat, numai ca nu atrageti fortele europene.
Moldova este o regiune romaneasca, a cazut in mainile rusilor din cauza pactului dintre Hitler si Stalin, nu poate fi revendicata fara riscuri, nu poate fi revendicata fara eforturi si din acest punct de vedere mi-e greu sa imi dau seama cum e Romania, ca sa ne intoarcem al inceputul discutiei.
Nu mi-e clar ca inteleg care sunt interesele nationale fundamentale ale Romaniei si ce riscuri este pregatita sa isi asume. Cred ca e in pozitia in care nu vrea sa isi asume niciun risc, ceea ce e perfect rezonabil, insa traiti intr-un colt de lume in care nu prea exista optiuni.
Si ultimii 20 de ani au fost un interludiu foarte placut in istorie. Inainte de asta intelegeati totul despre riscuri, ii intelegeati pe rusi, va intelegeati guvernul. Pentru 20 de ani a fost mai usor si cred ca faceti confuzie intre acesti 20 de ani si viitorul vostru. Rusii isi revin, germanii isi joaca jocul, americanii isi joaca jocul – care e diferit de al tuturor celorlalti – iar Romania are chestiuni strategice de clarificat, decizii strategice de luat. Iar ceea ce face ea in UE si NATO este sa se eschiveze de la a lua decizii strategice. Lasandu-le pe seama altora. Si nu merge asa.
Reporter: Ideea in Romania a fost ca, odata integrati in UE si NATO, avem asigurata securitatea, atat ca tara si natiune, cat si siguranta economica. Tocmai de aceea s-au si facut eforturile acelea pentru a corespunde tuturor standardelor necesare integrarii.
George Friedman: Aceasta era ideea in intreaga Europa, ca UE va rezolva problemele, dar acum nu mai suntem in 2005, ci in 2010, la doi ani dupa 2008, cand Romania are un sistem bancar detinut in mod coplesitor de banci staine, cel din Cehia e detinut in proportie de 96% de banci straine.
Aveti un sistem financiar care nu e numai sub controlul Bruxelles-ului, ci si sub controlul italian, austriac si al altora. Chestiunea e urmatoarea: ati fost dispusi sa renunati la suveranitate in schimbul securitatii. Si intrebarea este sunteti in siguranta? Infloreste economica romaneasca? Ideea este sa lasati sa treaca doar cativa ani. Eu insa cred ca atunci cand in centrul UE se afla o masina uriasa de export, tarile mai mici nu isi pot gasi un loc in UE si nu se pot proteja de exporturile germane. Nu vad in UE siguranta economica pe care o cautati. NATO, in ciuda intalnirilor institutionalizate, nu mai functioneaza ca o alianta militara.
Reporter: Incearca sa se redefineasca acum.
G.F.: Incearca sa se redefineasca, insa cum putem avea o alianta militara cand europenii nu au armata. Si, in final, se va ajunge ca americanii si britanicii sa treaca la actiune si europenii sa ii condamne. Si americanii nu prea mai au apetit pentru interventii.
Insa cel mai important lucru este ca starea psihologica de securitate si realitatea obiectiva a pozitiei Romaniei sunt diferite. Ideea ca in aceste doua institutii multilaterale ati gasit securitatea trebuie examinata cu multa grija, pentru ca nu e tocmai securitatea pe care o credeti. Asta nu inseamna ca trebuie sa parasiti UE si NATO. Cred ca Romania are nevoie de relatii bilaterale cu alte tari. Nicio tara nu va intra in relatii bilaterale cu o alta tara decat daca are interese. Si Romania trebuie sa fie in pozitia in care sa reprezinte greutate in calitate de aliat.
Reporter: O alta analiza Stratfor spunea ca Romania are doua optiuni: ca o tara ca Rusia sa gaseasca in Romania un partener de dialog, sau ca Romania sa devina terenul de confruntare intre Rusia si Occident. Spre care dintre aceste optiuni ne indreptam?
G.F.: Acum rusii sunt multumiti cu pozitia pe care o au. Din cauza razboaielor din Irak si Afganistan, fortele americane s-au retras. Asta a deschis o fereastra de oportunitati pentru rusi sa sustina fortele prin care sa rastoarne rezultatele obtinute prin revolutiile colorate: atacul asupra Georgiei a fost un mesaj transmis Kievului sau Rigai.
Iar mesajul a fost: atat valoreaza garantiile americanilor. Iar acest mesaj a fost auzit. Pe americani i-a prins intr-un moment foarte prost, erau pe picior gresit. Acum rusii si-au recastigat pozitia geopolitica. Au comunitatea Belarus-Kazahstan-Rusia, si-au imbunatatit pozitia in Kirghistan si Tadjikistan, sunt pe alocuri peste tot, in Moldova le-ar placea.
Acum Rusia e in pozitia sa intre in legatura/contact cu Europa, pentru ca au obtinut ceea ce vroiau, nu cauta razboi, nu cauta sa ocupe Europa. S-au adresat partenerului lor natural, Germania, si germanii – care se simt inconfortabili cu NATO si UE – le raspund rusilor. Rusii le dau resurse, gaz natural, ei le dau inapoi capital si tehnologie. Germanii au o populatie in declin, nu mai vor turci, asa ca in loc sa aduca mana de lucru in Germania muta fabricile acolo unde este inca mana de lucru, in Rusia, care are si ea o populatie in declin, dar si surplus pe piata muncii, din cauza ineficientei. Este o relatie sinergica.
Si cred ca, dupa criza greaca, germanii s-au intrebat ce primesc de la UE. Si primesc acces la pietele voastre, dar nu vor sa va scoata din faliment. Cand estul Europei a fost in criza, Germania a vrut intercentia FMI, adica banii americani, iar americanii au intervenit atunci. Dar cred ca e o greseala sa credeti ca americanii vor lasa FMI sa salveze de la faliment UE, doar daca germanii nu vor fi de acord sa scoata din faliment California.
Fie UE e o federatie de state, caz in care Romania si Germania sunt la fel de diferite precum Texas si California, fie este o zona de comert liber in care nimeni nu are obligatii fata de altcineva. Celor din exterior le-a devenit clar ce este UE si le e clar si germanilor ce vor.
Insa validarea psihologica pentru Romania, Ungaria si alte tari privind validarea iesirii din comunism a fost UE, a fost o majora necesitate psihologica. Si, din nefericire, in mintea lor a deveni parte a Europei a insemnat a deveni parte a UE. Cred ca e vremea sa recunoasteti ca Romania este europeana pentru ca este in Europa, ca este o tara suverana si are propriile interese, ca UE poate fi un instrument util daca e in interesul ei. Dar Romania trebuie sa se intoarca la istorie si asta e greu, pentru ca n-a fost niciodata o parte a istoriei, spre deosebire de Polonia, sau chiar Ungaria.
Reporter: Accentuati importanta relatiilor bilaterale cu alte tari si Romania nu are relatii cu Rusia.
G.F. Rusii nu au nimic sa va spuna.
Reporter: Dar ii putem face sa aiba lucruri sa ne spuna? Putem construi o relatie cu Rusia, ar trebui Romania sa construiasca un dialog?
G.F.: Este intotdeauna bine sa ai un dialog, daca ai ce sa discuti. Cand construiesti astfel de relatii te uiti la ceea ce are celalalt si iti doresti si tu sau de ce te temi si ai un dialog. Altfel, ai doar un pranz. Si ideea este ca rusii nu vad niciun risc cand se gandesc la Romania.
Reporter: Si de aceea nu ne acorda atentie…
G.F.: De ce ar face-o? Romania trebuie sa isi construiasca propriile capacitati, dar in acelasi timp trebuie sa aiba relatii bilaterale. Una cu SUA, alta cu Turcia, o mare putere la Marea Neagra. Marele noroc al Turciei este ca nu e membra a UE, altfel nu s-ar fi descurcat atat de bine cum o face acum. Este un potential partener comercial, un investitor, un hub energetic, si voi puteti deveni un punct nodal energetic prin proiectul AGRI, iar Azerbaidjanul este puternic influentat de Turcia. Conceputul cooperarii la Marea Neagra are sens, iar in acest context, Turcia este o mare putere, nu mai e Turcia de acum 10 ani. O orientare a Romaniei in aceasta directie, fara sa se neglijeze UE, ar fi foarte buna.
Romania trebuie sa ia decizii care au sens geografic si economic. Si, uitandu-ne la Marea Neagra, puteti avea succes. Rusii vorbesc cu turcii pentru ca au o armata mare, au o economie solida si le vorbesc cu grija. Ca sa-si pastreze pozitia, Romania trebuie sa aiba ceva care sa ingrijoreze rusii, sau germanii sau chiar americanii. Romania nu poate fi luata ca atare.
Reporter: Si ce avantaje ar putea avea Romania?
G.F.: Are o populatie creativa si dinamica, bine instruita, un cost al muncii scazut si este un bun loc pentru investitii, odata ce va clarificati regulile economice privind investitiile.
Un alt lucru pe care trebuie sa il aiba este o armata. Nu esti ascultat cu atentie in lumea asta daca nu ai o armata. Veti zice ca e costisitoare. Iar eu va voi spune sa va uitati la secolul trecut: 5% din PIB ar fi o suma colosala, dar ce ati fi platit sa evitati rusii si germanii. Daca voi credeti ca nu mai exista amenintari si nu vor mai exista, atunci sunteti intr-o pozitie foarte rationala. Pe de alta parte, trebuie sa va ganditi ca in aceasta parte de lume nu a fost un secol fara vreo tragedie. Si in aceste conditii 5% nu inseamna atat de mult.
Polonia credea in 1939 ca are o relatie cu germanii si cu rusii, care a facut radicala modernizare a armatei sale nenecesara.
Sunt doua chestiuni: nu poti ajuta o tara care se prabuseste intr-o saptamana. Si in al doilea rand, in aceasta lume nimeni nu ajuta o tara care nu se poate ajuta singura. Ideea ca germanii vor trimite tinerii sa lupte si sa moara in interesul Romaniei nu e rationala. Poti argumenta ca Rusia nu va fi agresiva, poate ca nu va fi, dar in trecut, de fiecare data cand o tara est-europeana a pariat ca o alta nu va fi agresiva, a pierdut.
Daca iti construiesti apararea si nu sunt agresivi, ai irosit ceva bani. Daca iti construiesti apararea si de aceea nu sunt agresivi, nu vei sti niciodata. Dar daca iti construiesti apararea si vor veni, atunci aliantele inseamna ceva. Nimeni nu isi va trimite copiii sa va apere. Am doi copii in armata americana: fiica mea a fost in Irak, timp de 25 de luni, fiul meu este in aviatie. Ei nu vin aici sa apere romanii.
Daca e in interesul nostru, e o alta problema. Un lucru asupra caruia trebuie romanii, ca o natiune matura, sa isi puna intrebarea este cum sa fac sa transform asta in interesul americanilor?
Din punctul de vedere al americanilor, un cordon sanitar din Polonia pana in Romania este de mare interes si la asta s-ar putea si s-ar angaja SUA. Dar nu te poti angaja la ceva ce nu exista. Nu uitati, in timpul razboiului rece Germania de Vest a fost aparata de vest-germani. Si americanii au adaugat ceva acestei aparari. NATO a fost un loc in care s-au impartit greutatile (burden sharing). Si asta a inseamnat ca alte tari erau linia principala de aparare si americanii i-au sustinut.
Daca Romania spune ca e prea saraca sa se apere, cred ca isi decide soarta pe termen lung.
Reporter: Gresim cand supraevaluam parteneriatul strategic cu SUA?
G.F.: Romania nu e stupida, intelege foarte clar ca are nevoie de o relatie bilaterala cu SUA. Dar parteneriatul e parteneriat si inseamna ca fiecare parte face ceva pentru cealalta. America da semnalul Romaniei foarte clar ca e pregatita sa aiba genul de parteneriat pe care l-a avut cu Polonia: F16 este parte a acestuia. Ramane de vazut daca Romania va face fata provocarii sau nu.
Reporter: V-ati inceput calatoria in Europa de Est cu Romania. Ce impresii v-ati facut pana acum despre momentul in care se afla Romania.
G.F.: Cred ca Romania este la un punct de rascruce. Epoca sa de post-razboi rece s-a terminat. S-a terminat in 2008-2009 si inca nu si-a definit cum va merge inainte si e greu sa-si doreasca o continuare a unei epoci trecute.
E interesanta nostalgia pe care am gasit-o in Romania. Si nu e o nostalgie pentru comunism, ci pentru perioada 1991-2008. Este nostalgia pentru perioada post-razboi rece. Cand totul era simplu, era clar, stiati ce aveti de facut: daca intram in UE si in NATO, totul va fi bine.
E de inteles, Romania era extenuata psihic dupa perioada Ceausescu, dupa comunism, toti erau obositi si totul parea simplu.
Acum totul e complicat si impresia mea dupa ce am vorbit cu oameni este ca incep sa se adapteze, dar inca nu au depasit faza in care sa inteleaga ca lumea s-a schimbat in 2008, ca germanii vad altfel UE, ca invazia rusilor in Georgia in 2008 au schimbat lucrurile. Cred ca exista 90% dorinta de a continua sa credeti ca nimic nu s-a schimbat si 10% suspiciunea ca s-a schimbat. Si prima impresie e ca romanii, la suprafata neaga ca s-a intamplat ceva, insa in profunzime se lupta sa inteleaga si sa accepte asta. Cum poate face Romania fata acestei schimbari?
E interesant ca romanii se vad mai slabi decat ii vad altii: e o tara in sud-estul Europei, este mare, substantiala, poate insemna ceva. Dar romanii vor sa creada ca sunt slabi, pentru ca, daca sunt foarte slabi, nu trebuie sa actioneze, iar ei vor sa evite actiunea. Este ca si cum uneori isi spun ca, daca se conving ca sunt neajutorati, istoria isi va urma cursul si ei nu pot impiedica asta. Insa eu am sentimentul ca sunt constienti de asta, insa nu vor face nimic in aceasta privinta. (…) Exista un fel de pace in neajutorare. Cand esti neajutorat, nu poti face nimic.
Polonezii cauta solutii, ungurii sunt neajutorati si le place sentimentul, dar voi sunteti ancora sudica, sunteti mai aproape acum de rusi, fizic, decat oricine altcineva si aveti amintiri neplacute. In final Romania se va intoarce la istorie si va deveni o natiune istorica, actionand, asumandu-si riscuri. Va fi dureros psihologic, tind sa cred ca in Romania crizele nu sunt materiale, sunt psihologice.
Cred ca Romania trebuie sa aiba o politica nationala, care trebuie dezvoltata intern si pentru care trebuie platit in plan intern.
Reporter: Unii analisti europeni vorbesc despre reminiscente de gandire in America in paradigma razboiului rece. Este oare Romania judecata in aceasta paradigma si este ea cea corecta?
G.F.: Uitati razboiul rece, hai sa ne uitam la al doilea razboi mondial. Exista aceeasi problema, Basarabia, aceeasi interbare, relatia voastra cu Germania. Ganditi-va la primul razboi mondial. Razboiul rece a fost un episod al unei chestiuni permanente in Europa: relatia germano-rusa. Celor care spun ca este gandire de razboi rece le-as raspunde ca este gandire de al doilea razboi mondial sau de primul razboi mondial.
Dimineata, cand se trezesc cei din Ministerul de Externe, se gandesc la aceeasi problema: se gandesc la rusi, se gandesc la nemti. Uneori se gandesc la francezi. Si, ca si in cele doua razboaie mondiale, se gandesc daca americanii sunt acolo, gata sa intervina.
Asa ca nu cred ca e gandire de razboi rece, ci e gandire geopolitica. De doua secole sunt intrebari care nu si-au gasit raspuns, sunt chestiuni fara rezolvare. Jocul se joaca la nesfarsit, in diferite forme.
Romania intotdeauna revine la Basarabia si pentru Basarabia devine mereu un deal intre Germania si Rusia. As spune ca in SUA e o recunoastere ca razboiul nu a fost abolit, ca geopolitica nu a fost abolita, ca SUA nu mai vrea sa lupte intr-un alt razboi rece, nu ne-a placut anteriorul, si tocmai de aceea suntem ingrijorati de ceea ce fac rusii cu germanii. Nu avem factori de presiune asupra germanilor, ei hotarasc de unii singuri, asa ca noi cautam modalitati de a preveni un razboi rece, limitand relatia germano-rusa. Pentru ca pot sa va asigur ca daca germanii si rusii se aliaza, voi veti fi mult mai nefericiti decat noi.
Reporter: In ultima dvs. carte, Urmatorii 100 de ani, avansati idei extrem de interesante, referitoare la diferite state ale lumii. V-as provoca la o prognoza, cum va arata Romania peste 100 de ani?
G.F.: Vad Romania ca parte a unei coalitii, dar nu mi-e clar ce fel de coalitie. Coalitia Europei este o iluzie, o iluzie foarte atractiva, dar ea nu exista. NATO e istorie. Cand ma uit la Romania vad ca interesele sale fundamentale sa fie in siguranta fata de Rusia.
Nu fiindca rusii sunt monstri sau agresivi, ci pentru ca sunt o putere imensa si voi sunteti una mica. America a calcat pe tari pentru ca nu le-au observat si asa fac si rusii. Iar rusii v-au calcat in picioare si inainte.
Va vad ingrijorati din cauza Rusiei, in timp veti fi ingrijorati si referitor la Turcia. Insa problema voastra este construirea propriei coalitii, nu adaugandu-va unei coalitii. Iar ea este Intermarium, singura capabila sa va asigure promovarea propriilor interese.
Un mare pericol e daca Germania isi creeaza o coalitie pe la spatele vostru cu rusii sunteti in capcana de aceasta data. Dar Romania a fost mereu prinsa intre mari puteri, calcata in picioare in drumul lor spre o alta destinatie. Provocarea pentru Romania este sa invete sa devina mai periculoasa pentru a exista.
Nota: Stratfor este o companie de de analiza, supranumita de unii si “CIA din umbra”. Este liderul mondial in oferirea de analize geopolitice si a fost fondata in 1996 de George Friedman.
George Friedman este fondator si CEO al Stratfor. Ultima sa carte, Urmatorii 100 de ani”: O prognoza pentru secolul XXI, este un best seller al New York Times. Inainte de a fonda Stratfor, Friedman a fost directorul Centrului de Studii Geopolitice, pe care l-a fondat in 1994, impreuna cu Universitatea din Louisiana. A fost 20 de ani profesor de stiinte politice si consultant pentru agentii guvernamentale si ale inaltilor ofiteri din armata americana pe probleme de securitate si aparare.
