Copiii pot fi răi

a zis Mordechai

Are cinci, poate şase ani. Păr moale şi încurcat în smocuri, roşcovan. Şi mulţi pistrui. E necăjit. Botos. Stă pe o piatră, pe maidanul de lângă bloc, cu mingea în braţe şi capul plecat. Îşi trage nasul. Nu smiorcăie, că e bărbăţel. Sau nu vrea să lase să se vadă.

- Ce faci, piciule?

Nu răspunde. Întoarce capul într-o parte. Să nu-i văd mucii strânşi clăbuc sub nas. Îşi şterge nasul cu mâneca. Oftează adânc.

- Nu vorbeşti cu mine?

- Nu!

Ei, dacă tot e un “nu” aşa de hotărât, hai să vedem cum legăm vorba.

- De ce?

- D’aia!

Se uită cu coada ochiului la mine. Scot limba. Chicoteşte fără să vrea. Apoi îşi ia seama şi redevine serios.

- Îmi spui de ce plângi?

- Nu plâng.

- Bine…

- Nu plâng!

- Bine. Te cred. Dar zi-mi măcar cum te cheamă.

Acum întoarce capul spre mine. Mă priveşte cu ochii mijiţi. Mai adună un strop de muc pe mânecă. Să-mi spună? Să nu-mi spună? Pe un ton oţărât trece la contraofensivă:

- Da’ pe tine?

- Eu am întrebat primul.

- Ş’ şe dacă.

- Bine. Pe mine mă cheamă Daniel.

- Îhî.

- Acum e rândul tău.

- Pă mine mă cheamă Matei. Da’ copiii de la grădi sunt răi.

Oftează iar. Îşi trage nasul.

- De ce sunt răi, măi Matei?

- Că le plaşe şă mă necăjească.

- Ei, nu mai spune. Cu ce te necăjesc ei?

S-a îmbufnat iar. Întoarce capul. E pregătit iar să treacă pe silenţios.

- Hai- mă dau eu priceput- că poate am cum să te-ajut.

- Mă polecleşte! răbufneşte.

- Ei, şi pentru atâta lucru trebuie să te superi? Toţi am avut porecle când am fost mici. Nu trebuie să te…

- Da’ pe tine cum te poleclea?

- Ei, în mai multe feluri. Titirez, babanu… nu mai ştiu.

- Avem şi noi unu’ Titirej.

- Păi, vezi?

Oftează.

- Da’ pe mine mă polecleşte urât.

Copiii, ştiu, pot fi tare răutăcios. Cine ştie ce mică obscenitate s-o fi lipit de micuţul roşcovan. Dacă îmi amintesc bine… întotdeauna există şi unul poreclit “căcăciosu’ ” , “băşinosu’ “. Îl întreb:

- Ei, poate glumesc şi ei. Hai zi, cum te-au poreclit.

- Ba nu. Sunt răi şi îşi bate joc de mine.

-Îşi bat joc de mine…

- Hă?

-Ei, hai zi. Cum te-au poreclit.

- Îmi zice… îmi zice … îmi zice că-s Boc. Că-s pitic şi prost şi ascult mereu de doamna.

Copiii pot fi atât, atât de cruzi.