MULTUMESC, “JURNALUL NATIONAL”
03/03/2011 by Ion IliescuVăd că mulţi români, mai ales cei tineri şi foarte tineri, trăiesc ca pe o dramă faptul că s-au născut aici. Este o criză identitară, care poate ar trece repede, dacă nu ar exista un factor agravant: îngustarea orizontului de aşteptare. Eu, şi cei din generaţia mea, n-am considerat niciodată că a fost o neşansă că ne-am născut aici. Ba, mai mult, imediat după război fiind, credeam sincer că misiunea noastră este să reconstruim ţara, să schimbăm în bine viaţa oamenilor, să facem ceva pentru România.
Revolta tinerilor (şi eu am fost un revoltat în tinereţe) e întotdeauna de înţeles, chiar şi atunci când manifestările pot şoca. Important este să înţelegem ce vor să ne spună şi să le oferim o şansă. Ideea că se descurcă singuri, că aşa e în capitalism sau în societăţile post-industriale, e falsă. Progresul este operă colectivă, doar supravieţuirea e pe cont propriu.
Revolta asta împotriva “României”, şi a tinerilor, şi a mai puţin tinerilor, este şi rodul unei neînţelegeri. Facem mereu confuzia între România, ca stat, şi clasa ei politică, care ar trebui să gestioneze statul. O clasă politică poate fi schimbată, cu puterea votului, statul este peren. Sau ar trebui să fie. România este o ţară frumoasă, care are suficiente resurse, inclusiv de inteligenţă, pentru a putea oferi cetăţenilor ei un trai decent.
Cu toţii ne-am dori să trăim mai bine, şi nu peste cinci sau zece ani, ci acum. Din păcate, condiţiile obiective ne îndeamnă la prudenţă. Pagubele făcute de modul în care a fost gestionată economia în ultimii doi ani vor fi greu de recuperat. Tocmai de aceea sunt de apreciat aceia care, în loc să aştepte ca actuala putere să se prăbuşească definitiv sub povara incompetenţei ei dovedite, se străduiesc să determine o schimbare, astfel încât dorita relansare să înceapă mai devreme. De aceea ezit, când sunt întrebat cum aş caracteriza actuala guvernare, între diletantism şi iresponsabilitate.
Optzeci şi unu de ani sunt o viaţă de om, trăită din plin. O viaţă cu bune şi mai puţin bune, cu împliniri şi dezamăgiri. Îmi doresc mai puţine pentru mine, pe măsură ce avansez în vârstă. Sănătatea şi puterea de muncă sunt principalele dorinţe, căci mai am proiecte încă nefinalizate pe masa de lucru.
Cea mai mare satisfacţie pentru mine vine din sentimentul datoriei împlinite. Vreau să le spun asta acelor români care au început să mă privească altfel de când au înţeles că mi-am îndeplinit mandatele politice cu o responsabilitate care azi, din nefericire, lipseşte. Îmi pare rău că nu am reuşit, în anii în care am fost la putere, să comunic mai bine cu dumneavoastră, cei care nu aţi fost de acord cu mine pe chestiuni de detaliu, iar acum realizăm cu toţii că eram de acord asupra chestiunilor cu adevărat importante. Este un lucru pe care mi-l reproşez: poate că dacă am fi comunicat mai bine, prezentul ar fi arătat altfel, iar anumite persoane n-ar fi ajuns niciodată să îşi bată joc de valorile democratice şi de elitele naţiunii.
Celor care au fost mereu alături de mine le transmit că nu voi înceta să mă bat pentru drepturile lor şi pentru dreptate în societatea românească.”
"La Multi Ani", ii urez si eu.