Traian Băsescu ştie tot
Toată agitaţia de pe micul ecran vine şi de la sentimentul inutilităţii. Dovezile zdrobitoare, mărturisirile şi autodenunţurile nu schimbă nimic. Câte un căţel de-al politicienilor mai cade în laţ. De obicei, este scăpat pe uşa din dos şi trimis să se liniştească undeva în provincie, departe de camerele de luat vederi. Nu se mişcă mare lucru pentru că toată corupţia are la bază structuri şi decidenţi din sistemul politic. Se strâng bani pentru campania electorală, adică pentru cumpărarea de voturi. Cum să fie arestaţi cei care coordonează operaţiunea, câtă vreme infracţiunile lor sunt doar nişte sarcini primite de sus? Cine stoarce mai mult este mai util puterii şi mai abitir protejat! În caz de victorie în alegeri, va fi şi mai mult recompensat.
Serialul nostru despre contrabanda cu produse petroliere ne arată foarte clar un lucru. Că toată corupţia din vămi şi, mai ales, contrabanda cu produse petroliere şi cu ţigări sunt coordonate de sus. Nici cea cu legume şi fructe sau cu alcool nu este la îndemâna oricui. În aceste zile, o unitate specială din SRI, profilată pe investigarea criminalităţii economico-financiare, a avut aşa-numitul bilanţ pe 2010. Câteva sute de ofiţeri, analişti şi agenţi au monitorizat cazuri şi infracţiuni, grupuri organizate din criminalitatea economică. Ba au întocmit şi un raport despre criminalitatea la nivel înalt. Din discuţiile purtate au rezultat câteva lucruri. În 2010 au fost urmărite şi investigate mii de cazuri şi au fost trimise autorităţilor statului aproximativ 1.000 de rapoarte despre fapte de corupţie, încălcări grave ale legislaţiei şi sustrageri organizate de la plata taxelor. Măsuri? Câteva, ca să nu zicem nici una. Pe baza unor statistici şi folosind formule matematice, ofiţerii SRI au stabilit că încă aproximativ 35% din PIB se mai derulează la negru. Şi că economia subterană se ridică la 40 miliarde de euro. Mai mult, ofiţeri specializaţi în supravegherea infracţiunilor economice ne-au dat detalii şi despre felul în care funcţionează anumiţi jucători din economie. De exemplu, PETROM. În ciuda crizei din România, OMV-PETROM n-a acordat nici un dividend dintre cele cuvenite statului român pentru procentele sale. Mai mult, PETROM a început să foreze şi în arealul rezervelor strategice ale României. Şi nici n-a livrat mare lucru din miliardul de metri cubi de gaz natural, prevăzut pentru fiecare an. Majorarea cuantumului de recondiţionare a terenurilor afectate la 400 de milioane de euro (de la 20, cât prevedea contractul iniţial) rămâne în continuare un subiect delicat.
Am lăsat la urmă raportul special întocmit despre corupţia la nivel înalt. Un grup restrâns de ofiţeri SRI a redactat un raport despre corupţia şi infracţiunile comise de demnitari ai statului, de înalţi funcţionari, de parlamentari şi politicieni. Acest raport nu a fost prezentat şi discutat în şedinţa de bilanţ, având caracter secret. Cu siguranţă că el a ajuns însă pe masa directorului general al SRI şi mai departe, la preşedintele României. Nu există nici un dubiu că Traian Băsescu deţine acest raport şi rapoarte similare din anii precedenţi. Astfel, şeful statului cunoaşte în detaliu date despre activitatea "economică", adică despre corupţia la nivel înalt. Dar fără a întreprinde decât campanii destinate impresionării publicului şi sperierii plevuştii din contrabandă. Ce ne mai spune acest raport? Că şeful statului deţine o cantitate enormă de informaţie profesională despre fraudă şi corupţie. Aşa cum la Cotroceni au fost transferate de la SRI fondurile de documente privitoare la activitatea acoperită a unor politicieni şi parlamentari, colaborările unora cu Securitatea sau cu instituţii străine, la fel, Preşedinţia şi-a făcut o bancă de date despre corupţie şi infracţiune pe care o foloseşte doar pentru studiu. Foarte rar şi pentru măsuri punctuale şi mult mai des pentru compromiterea sau neutralizarea unor adversari. Datele furnizate de aceste rapoarte SRI despre corupţia la nivel înalt, păstrate cu atâta sfinţenie pentru uzul preşedintelui României, deschid poarta spre şantajarea unor parlamentari, politicieni şi înalţi funcţionari ai statului.
Cu alte cuvinte, preşedintele României ştie tot despre apropiaţii, subordonaţii şi adversarii săi. Chiar şi informaţiile despre corupţie şi criminalitatea economico-financiară la nivel înalt au la Bucureşti valoarea unei mine de aur. Nu se ştie niciodată la ce şi împotriva cui ar putea fi folosite. Desigur, nu pentru combaterea fenomenului.
